O fotografie a presedintelui rus Vladimir Putin atarna in biroul lui Sasa, un manager local al companiei Tomskneft, firma ce apartine incercatului grup petrolier Iukos. Insa un alt portret, cel al lui Mihail Hodorkovski, fostul director executiv al Iukos, a fost indepartat recent.
“Ofiterul pe probleme de securitate mi-a ordonat acesta schimbare. Domnul Hodorkovski nu mai face parte din compania noastra”, spune Sasa.
Sunt vremuri de schimbari si loialitati divizate la Iukos, companie care sub conducerea agresiva a lui Hodorkovski a devenit cea mai mare si mai profitabila companie ruseasca. Acum insa ea trebuie sa faca fata schimbarii de proprietar si chiar amenintarilor de faliment venite in urma investigatiilor lansate de autoritatile de la Moscova in ultimul an, relateaza Financial Times.
Procesul lui Hodorkovski si al partenerului sau de afaceri Platon Lebedev, acuzati de frauda si evaziune fiscala, a inceput saptamana trecuta; acuzatiile ce le sunt aduse se pot solda cu sentinte de 10 ani inchisoare. Un tribunal comercial va stabili in aceasta perioada daca Iukos are de platit 3,4 miliarde de dolari (2,8 miliarde de euro), reprezentand taxele pe 2000. Alaturata unei decizii de anterioare de interdictie asupra companiei de a-si colecta banii, o astfel de hotarare ar putea declansa starea de insolvabilitate.
Stare de ingrijorare
Perioada urmatoare va clarifica multe intrebari despre evolutia sectorului petrolier din Rusia, despre libertatea mediului de afaceri de aici si despre regimul Putin, despre care multi analisti afirma ca este pregatit sa actioneze impotriva intereselor investitorilor pentru a-si amplifica sfera de influenta asupra resurselor tarii. “Exista o stare generala de ingrijorare referitoare la aceste lucruri”, afirma Stephen O’Sullivan de la brokerul moscovit United Financial Group. “Clientii nostri sunt ingrijorati si nelinistiti.”
Pietele externe au reactionat deja. De la maximul inregistrat in toamna trecuta, actiunile Iukos si-au pierdut mai mult de jumatate din valoare. In ciuda unei conjuncturi favorabile (cresterea sustinuta a economiei rusesti si cea a pretului petrolului pe pietele internationale), intreaga piata bursiera din Rusia a inregistrat un regres devenind una dintre cele mai neperformante pe plan international in acest an.
Atacurile autoritatilor s-au concentrat asupra companiei Menatep, grupul de investitii prin care Hodorkovski si partenerii sai controlau Iukos. Insa soarta acesteia este atat de strans relationata de grupului petrolier, incat chiar si acest fapt reprezinta un risc.
Sergei Shimkevich, directorul Tomskneff, evalueaza situatia prezenta. “Partenerii si angajatii nostri sunt ingrijorati. Vor sa stie ce se intampla.” Insa declara ca este nevoit sa isi petreaca o cincime din timp prezentand diverse rapoarte inspectorilor de taxe, procurorilor si oficialilor veniti din partea ministerului resurselor naturale.
O treime din productie
Mikhail Hodorkovski a preluat controlul companiei Iukos in urma privatizarii de la mijlocul anilor ’90. Ulterior a profitat defragilitatea sau chiar lipsa reglementarilor legislative pentru a face noi achizitii si a-i indeparta pe actionarii minoritari. Dupa criza economica din 1989, Hodorkovski a intarziat platile angajatii sai si catre stat, contractand in schimb numeroase imprumuturi bancare, in conditiile unor preturi reduse pe piata petrolului. A fost perioada in care Rusia si-a amanat achitarea obligatiilor financiare si si-a devalorizat moneda.
Mai tarziu, profitand de cresterea preturilor, a angajat consultanti internationali, a platit dividende actionarilor minoritari si a facut eforturi majore pentru a creste gradul de transparenta al companiei, care a devenit rapid rasfatata bursei. Firmele multinationale au devenit instantaneu interesate sa isi plaseze fondurile in actiuni startegice Iukos.
O fuziune cu rivalii de la Sibneft i-au asigurat o treime din productia nationala de petrol.
Acum, toate aceste lucruri sunt istorie. Hodorkovski a devenit din activul cel mai de pret al companiei o povara atunci cand a decis sa lanseze o provocare regimului de la Moscova, atitudine fata de care Putin nu a putut ramane indiferent. Jocul agresiv de pe scena politica al magnatului rus a culminat cu blocarea in Parlament a unei legi ce urma sa impuna un regim fiscal mai drastic.
Toate acestea in timp ce la Iukos, Hodorkovski a promovat in pozitii manageriale cheie persoane aparent independente, formand o noua conducere.
Astfel de inovatii au avut insa prea putin timp pentru a-si dovedi eficieta. Hodorkovski planuia sa ramana director executiv pana in 2007. Dupa arestarea sa a devenit evident gradul in care Iukos inca depindea de persoana si personalitatea sa. “Hodorkovski este impresionant, insa calitatea oamenilor ce lucreaza pentru el el indoielnica”, declara un consultant din cadrul companiei.
Cine are controlul?
Dat fiind pretul ridicat al petrolului, unii specialisti speculeaza ca nivelul foarte scazut al lichiditatilor raportat de Iukos este rezultatul unui management deloc stralucitor anterior anului 1999. Ei sugereaza ca decizia autoritatilor de a interzice vanzarea activelor grupului are la baza iminenta stare de colaps a grupului.
Consiliul de administratie al Iukos, care are in componenta si unii avocati americani sensibili la reputatia lor internationala, au impus o linie mai precauta, incercand sa respecte atat pe actionarii majoritari, cat si pe cei minoritari. Politica oficiala este de a continua fuziunea cu Sibneft.
Dar directorii si managerii par sa fi pierdut de mult controlul situatiei si orice influenta asupra Sibneft, a carei integrare completa era programata la inceputul acestui an. Mai mult, ei au esuat sa isi apere pozitia in tribunal, unde s-a decis anularea unei intelegeri referitoare la distributia actiunilor intre parti – una dintre etapele procesului de fuziune.
“Suntem inca puternici, insa fara Hodorkovski nu avem o strategie unitara”, afirma Roman Khomenko, vice-presedinte executiv la Iukos. “Situatia este in regula pentru un an, dar pe termen lung va conduce la stagnare.”
Surse interne afirma ca este posibil ca perpetuarea situatiei si lipsa de coerenta a echipei de conducere sa atraga pe viitor ispita vechilor practici sovietice. Cativa manageri de la nivel mediu si inalt au parasit deja compania. “Oamenii pleaca, banii pleaca, iar compania incepe sa se destrame”, afirma Steven Dashevsky, director analist al brokerului Aton din Moscova.
Daca Iukos a inceput sa se naruie din interior, sfarsitul ii este apropiat de companiile concurente. Gazprom, Rozneft si Surgutneftegaz ii vaneaza deja unele active, precum zacamintele de petrol si gaze naturale.
Nucleul disputei
Pana de curand, acuzatiile care vizau compania se concentrau pe modul in care si-a obtinut licentele. Insa pe masura ce situatia s-a agravat, Iukos s-a trezit in mijlocul unei batalii perdante cu privire la neplata taxelor incepand cu anul 2000 si este de asteptat ca si alte capete de acuzare sa apara. Politia inspecteaza cu regularitate sediile companiei.
“Este evident ca guvernul Rusiei sfideaza interesul Iukos si pe cel al actionarilor sai” declara Bruce Misamore, director financiar al concernului petrolier. “Unele actiuni au un caracter evident politic. Daca se va decide falimentarea companiei ne vom vom opune, dar este dificil sa castigi o astfel de lupta.”
Unii analisti considera insa amenintarea cu falimentul asupra Iukos doar o stratagema defensiva, alarmista si periculoasa. Efectul? Investitorii care au vazut in acest conflict doar o reglare personala de conturi intre autoritati si Hodorkovski sunt acum socati de posibilitatea declansarii procedurii de faliment, etapa care ar putea face loc unor practici manipulative. Bancile si actionarii minoritari ar putea avea de pierdut si prin interventia competitorilor de pe piata.
“Nucleul acestei dispute a fost lupta cu Hodorkovski. A fost ceva personal”, opineza un investitor bancar considerand ca Menatep va pierde controlul asupra Iukos. “Dar acum s-au deschis oportunitati noi pentru stilul tipic rusesc de acaparare a bunurilor. Cel mai bine ar fi sa se ajunga la o intelegere. Falimentul, ce va atrage furtul iminent al bunurilor companiei, ar trebui sa fie solutia ultima.”
Escaladarea conflictului nascut in jurul Iukos a deranjat si pe alti giganti industriali rusi. Ei au fost acum obligati sa plateasca impozite mai mari, sa accepte supravegherea guvernamentala asupra exploatarii resurselor naturale si sa devina mai disciplinati.
Ultima carte
Vladimir Putin este singurul care cunoaste adevaratele motive ce au determinat amplificarea acestei dispute la un nivel superior celui personal. Este posibil ca initial sa nu fi avut cunostinta de toate implicatiile politice si economice pe care le-a generat si foarte probabil ca in prezent sa ii lipseasca puterea de a gestiona situatia, datorita implicarii opiniei publice.
Rezultatul al starii de incertitudine este si vulnerabilitatea celorlalti magnati rusi, ce pot deveni viitoare tinte. Roman Abramovici de la Sibneft si Mihail Fridman de la Norilsk Nickel (unul dintre actionariiprincipali ai concernului ruso-britanic TNK-BP) sunt cei vizati.
Pana in prezent, companiile petroliere straine ce actioneaza pe piata rusa si-au pastrat calmul. Oscilatiile vietii politice de la Moscova si gradul inalt de birocratie al mediului de afaceri raportat la eventualele beneficii, au fost elemente de mult aprofundate in analiza riscului ce a stat la baza deciziei de intrare pe piata. “Nu am actiona niciodata fara acordul politicului, iar cazul Iukos ne-a reamintit acest lucru”, afirma un investitor occidental aflat pe piata ruseasca. “Cu siguranta Rusia nu este locul cel mai neprielnic pentru afaceri.”
Exista totusi numeroase indoieli si ezitari ale investitorilor referitoare la proiectele existente, precum si fata de elaborarea unora noi. La nivelul de pret atat de ridicat pe care petrolul l-a atins si in conditiile intensificarii prospectiunilor in Orientul Mijlociu, Rusia nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor companiilor straine. Discutiile din anii anteriori dintre Uniunea Europeana si Statele Unite menite a amplifica investitiile nu au avut rezultatele estimate. Exceptand cateva proiecte in valoare de multe miliarde de dolari, precum cel de dezvoltare a platformei marine Sackhalin de catre ExxonMobil si a celei realizate de Shell in estul indepartat al Rusiei, sau a fuziunii dintre British Petrolium si TNK, investitiile straine in Rusia au fost modeste.
Data fiind lipsa de incredere dintre Hodorkovski si autoritati, este greu de imaginat ce forma ar putea lua o schimbare a patronatului la Iukos. Chiar daca presedintele Putin pare sa fie momentan in avantaj, se poate ca magnatul rus sa nu isi fi jucat inca ultima carte.
Scandalul Iukos a distrus reputatia lui Putin peste hotare. Saptamana trecuta, in Elvetia, a fost respinsa initiativa procurorilor rusi de a ingheta 3 miliarde de dolari reprezentand presupusele fonduri din strainatate ale companiei Menatep.
Investitorii spera ca falimentul sau orice procedura intermediara controlata de stat asupra Iukos poate fi inca evitata. Daca acest lucru se va intampla, ramane de vazut daca statul va prelua conducerea companiei, daca obligatiile detinute fata de banci si actionarii minoritari vor fi respectate, si cat de transparenta si cinstita va fi gestionarea sau vanzarea activelor Iukos.
Singurul fapt cert este ca prelungirea starii de incertitudine nu va avea decat efecte negative pentru Hodorkovski, pentru Iukos, pentru investitori si chiar pentru insusi Putin.