În primăvara anului 1992 veneam de la mănăstirea Cheia, unde petrecusem Paștele și, ajuns la București, am găsit centrul orașului pur și simplu blocat. Cum vreme de o săptămână nu avusesem nici radio, nici televizor, nici nu citisem presa (de internet nu putea fi vorba la timpul respectiv), habar n-aveam de ce ieșise tot orașul (chiar așa părea) în stradă. Mi s-a spus că lumea ieșise să-l întâmpine pe Regele Mihai, căruia i se permisese, în sfârșit, să facă prima vizită în țară. M-am strecurat cu greu până în fosta Piață a Teatrului Național ca să-l văd și eu pe Rege salutând mulțimea dintr-un balcon al Hotelului Continental. Iar alături de Rege am văzut un puști simpatic, care făcea și el cu mâna celor care veniseră să-i întâmpine bunicul (foto).
Peste timp, prin decizia Regelui, puștiul a devenit Principele Nicolae al României și a căpătat un loc în Linia de Succesiune a Coroanei României.
Cu câteva zile în urmă, tot prin decizia Regelui, Principele Nicolae a redevenit Nicolae. De ce? – m-am întrebat. Am căutat răspunsul în decizia Majestății Sale Regele Mihai I, decizie făcută publică pe site-ul Familiei Regale (http://www.familiaregala.ro/).
Citez de acolo: „Retrag nepotului meu Nicolae, fiul Principesei Elena, titlul de Principe al României și calificativul de Alteță Regală. De asemenea, exclud pe Nicolae din Linia de Succesiune la Coroana României (…)
Iau măsurile de mai sus cu gândul la România timpurilor care vor veni după încheierea domniei și vieții fiicei mele, Margareta. Familia Regală și societatea românească din acele vremuri vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect și mereu cu gândul la ceilalți (…)”
Prin urmare, Regele a găsit de cuviință că Nicolae, fostul Principe, nu este o persoană modestă, nu este bine cumpănită, nu are principii morale, nici respect pentru ceilalți.
La cât de „dibace” a devenit presa de scandal de astăzi, tare mă mai mir că aceste defecte ale fostului Principe (invocate de Rege) n-ar fi ajuns (bogat ilustrate de paparazzi) în paginile tabloidelor, care se hrănesc tocmai cu aroganțele, excesele, gesturile și atitudinile iresponsabile, a (sau) i-moralitatea, lipsa de respect față de semeni a persoanelor publice.
Eu credeam că trăim într-o țară și sub niște vremuri când presa de scandal e prima care află și dezvăluie devierile de comportament ale oricărei persoane cu expunere publică. Probabil că m-am înșelat. Sau cine știe, poate nu…