Claudiu M. Florian
Vârstele joculuiStradaCetății
Editura Cartea românească
“Prezentul roman l-am scris inițial în limba germană, el apărând în anul 2008, la Berlin, cu titlul Două berze și jumătate. Romanul unei copilării în Transilvania. Moștenind, prin natura obârșiei și educației, două limbi materne, am considerat drept datorie firească să tălmăcesc eu însumi propriul roman, într-o versiune adăugită, în limba română. Astfel s-a născut romanul Vârstele jocului, care se dorește a fi prima dintr-un șir de evocări ale unei epoci care a marcat în diverse feluri generațiile mature ale României de astăzi, precum și cronica devenirii, în sens rațional, sufletesc și biologic, a unui individ. E destinat tuturor, deopotrivă tineri și bătrâni.”
Veronica Roth
Divergent
Editura Leda
Traducere din limba engleză de Adrian Deliu. Primul roman al unei tinere scriitoare din America, un thriller destinat cu deosebire adolescenților. Acțiunea se petrece într-un Chicago distopic, în care societatea e împărțită în cinci facțiuni, fiecare cultivând o anume virtute: cei sinceri – Candoarea, cei altruiști – Abnegația, cei curajoși – Neînfricarea, cei pașnici – Prietenia, cei inteligenți – Erudiția. Într-o anume zi din an, tinerii în vârstă de saisprezece ani trebuie să aleagă grupul căruia îi vor fi devotați tot restul vieții. Eroina, Beatrice Prior, va face la fel, dar, în timpul inițierii își va lua alt nume, ca să afle cine îi sunt cu adevărat prietenii.
Tahar Ben Jelloun
Această orbitoare absență a luminii
Editura ART
Traducere din limba franceză de Claudiu Komartin. “Un roman inspirat din fapte reale: oroarea la care au fost supuși, timp de optsprezece ani, prizonierii din Tazmamart, închisoarea secretă din sud-estul Marocului. În urma atentatului ratat, și a masacrului, din Skhirat, în iulie 1971, aceștia au fost îngropați în tăcere și întuneric undeva în deșert. Inspirându-se din această tragedie zguduitoare și bazându-se pe mărturia unui fost prizonier, Tahar Ben Jelloun propune un roman intens despre rezistența prin spiritualitate, în care poezia se întâlnește cu imaginarul pentru a evoca indicibilul.” Tahar Ben Jelloun (n. 1944), romancier și poet marocan, a fost tradus în zeci de limbi. În 1971, emigrează cu familia în Franța, unde în 1987 a obținut premiul Goncourt pentru romanul “Noaptea sacră”. Varianta în limba engleză a romanului Această orbitoare absență a luminii a câștigat în 2004 International IMPAC Dublin Literary Award.
Mario Sabino
Ziua în care mi-am ucis tatăl
Editura Humanitas
Traducere și note de Amalia Săucan. Mario Sabino s-a născut la São Paolo, în 1962. Este redactorul-șef al publicației săptămânale Veja, cea mai prestigioasă din Brazilia. Volumul de față este romanul de debut, din 2004. “La ce sunt buni tații pe lumea asta? – se întreabă editura. Ce e Răul? La toate aceste întrebări etern umane încearcă să răspundă naratorul fără nume din romanul lui Mario Sabino. Să fie oare Viitorul, cartea la care scrie protagonistul, o posibilă cheie de interpretare a faptelor sale? Și dacă este, în ce măsură o concepție filozofică sau credință personală poate justifica o crimă, orice crimă, nu doar uciderea tatălui?”
Josephine Angelini
Predestinați
Editura RAO
Traducere din limba engleză de Rudmila-Rodica Ivan. “Helen Hamilton a încercat mereu să ascundă cât este de diferită, un lucru nu prea ușor pe o insulă atât de mică precum Nantucket și care devine tot mai greu pe măsură ce este chinuită din ce în ce mai mult de halucinații și coșmaruri. Dar adevărata moștenire a lui Helen va ieși la iveală abia când îl întâlnește pe Lucas Delos la școală. Dar chiar și atunci când Lucas o ajută să-și trezească la viață uimitoarele puteri adormite, ei nu pot fi împreună dacă nu se eliberează de destinul tragic țesut pentru ei de cele trei moire.”
Tzvetan Todorov
Literatura în pericol
Editura ART
Traducere din limba franceză și postfață de Luigi Bambulea, colecția Demonul teoriei. Ideile lui Tzvetan Todorov sunt limpezi: Literatura are de jucat un rol vital; dar pentru aceasta ea trebuie să fie înțeleasă într-un sens general și susținut, sens care a prevalat în Europa până la sfârșitul secolului al XIX-lea și care e astăzi marginalizat. Cititorul obișnuit care continuă să caute în operele pe care le citește răspunsul la întrebarea ce anume îi dă sens vieții are dreptate atunci când se revoltă împotriva profesorilor, criticilor și scriitorilor care îi spun că literatura nu vorbește decât despre ea însăși sau că transmite numai dezamăgire. (…) Analiza operelor la școală nu ar mai trebui să aibă ca scop ilustrarea conceptelor (tocmai introduse de cutare ori cutare lingvist, cutare ori cutare teoretician al literaturii) și să ne prezinte astfel textele ca o concretizare a limbii și a discursului.