Nu știu mare lucru despre Carol Topolski. Editura Leda, care
îi tipărește o traducere*, are, din fericire, o mică informare.
Spune că este psihoterapeut, că înainte de a se ocupa de
psihanaliză a fost organizatoare de festivaluri muzicale,
directoare de publicitate, profesoară, directoare d grădiniță,
ofițer-supraveghetor pentru prizonieri eliberați condiționat și
cenzor de filme. Cu atâtea activități într-un număr redus de ani,
pentru că presupunem că este o persoană încă tânără, nu este de
mirare că a cunoscut medii și tipologii dintre cele mai diverse,
care o și inspiră în primul său roman, cel de față, nominalizat la
prestigiosul Premiu Orange, în anul 2007.
Cartea a apărut în românește în colecția Thriller. Îi aparține
acestui gen cu vârf și îndesat. Este povestea a doi psihopați
lipsiți de remușcări, pe deasupra și un fel de love story
cutremurător, cum subliniau prezentările altor traduceri. Doi
tineri căsătoriți, absorbiți de iubirea lor, o enigmă pentru toți
vecinii și cunoscuții, cărora nu li se confesează niciodată și pe
care îi evită constant și cu obstinație, au un copil nedorit. Cum
în viața lor perfectă nu e loc pentru copil, găsesc o soluție
atroce să scape de el. Povestea fiind un thriller, e de preferat să
nu dezvăluim mai mult, nici chiar finalul cărții în care cei doi se
reunesc, într-un fel apoteotic. Ceva vom spune, totuși, citând-o pe
autoare despre cum a scris acest roman: “Acest roman s-a născut
spontan, în timp ce urmam un program de masterat în scriere
creativă la Universitatea East Anglia. În chinurile scrierii unui
alt roman, m-am trezit așternând două pagini disperate, în vocea
simplă, neevoluată, a unei fetițe. Devenise limpede că era într-o
cușcă ai cărei constructori fuseseră chiar părinții ei. Eram
pregătită să abandonez tot ceea ce scrisesem și să pornesc în
căutarea Samanthei, dar vocile înțelepte au învins, așa că am
strâns din dinți, am terminat primul roman și l-am pus în sertar.”
Carol Topolski s-a apucat să scrie o nouă carte, aceasta, pe care a
și publicat-o de îndată, debutând ca scriitoare.
În ciuda subiectului horror, este o carte încântătoare,
admirabil scrisă (în paranteze spus, și foarte bine tradusă), cu un
stil încântător.
*) Carol Topolski, “Iubire monstruoasă”, Editura Leda.
Traducere din limba engleză de Ruxandra Ana.