Înainte să citesc acest roman, cred că și înainte de a afla că se traduce în română, am dat de un interviu acordat de Isabel Allende în care spunea că riscurile care îi amenință pe tinerii de azi sunt nenumărate: strada, crima, drogurile, pornografia pe Internet, jocurile video, filmele extrem de violente. Cum să-i protejezi? se întreba. Cu toate acestea, adăuga că nu scrie niciodată pentru a transmite un mesaj. Vorbele acestea mi le-am amintit după lectura „Caietului Mayei”*).
Un roman superb, unul dintre cele mai bune scrise de Isabel Allende, căreia Humanitas fiction i-a dedicat de câțiva ani o serie de autor. Un roman cu de toate – istorie, tramă polițistă, frescă socială, iubire, romantism. „Mă cheamă Maya Vidal, sunt o fată de nouăsprezece ani, necăsătorită, fără iubit, asta din lipsă de ocazii, nu că aș fi fițoasă, născută în Berkeley, California, cu pașaport american, temporar refugiată pe o insulă din sudul lumii. În hindi, maya înseamnă «vrajă, iluzie, vis». N-are nicio treabă cu firea mea. Mi s-ar potrivi mai curând Atila, căci unde pun piciorul nici iarba nu mai crește. Povestea mea începe în Chile, cu bunica mea Nini, cu mult înainte de a mă naște eu…”
O poveste simplă: o adolescentă rebelă, nepoată a unor refugiați chilieni, fuge din sânul familiei, unde cunoaște căldura și iubirea, atunci când moare bunicul pe care îl adora; ajunge să bea, să se drogheze și să se prostitueze, cade în mrejele unor traficanți, e căutată de FBI și de Interpol, scapă ca prin minune și, recuperată de familie, este trimisă pe o insulă chiliană departe de continent, pentru a nu fi ajunsă de mâna mafioților. Dar un roman care, deși începe greoi, e scris cu pasiune, din punctul de vedere al eroinei, capătă ritm și tensiune și se citește cu sufletul la gură, mai ales pentru că, spuneam, are de toate: și amintirea represiunilor dictaturii din Chile, și tabloul orașului corupt Las Vegas și extraordinare portrete și drumul regăsirii de sine.
Isabel Allende e preocupată de cum se reflectă istoria asupra indivizilor, cum se distrug destine, apar răstrunări neașteptate de situații. Secretul părinților Mayei, al cărei tată e altul decât cel știut, și el victimă a represiunii din Chile, surprinde; la fel și sfârșitul polițistului aparent binevoitor, care o găsește într-un final pe tânără, doar pentru că vrea să pună mâna pe o sumă enormă de bani și care nu se știe dacă a căzut de pe stâncile insulei și a murit sau a fost împins de prietenii localnici ai tinerei, în dorința lor de a o salva.
Un roman cu suspans, în care se amestecă religia, psihanaliza, magia, în care intriga se complică pe măsură ce ghemul se desfășoară și adolescenta află secretele trecutului, dar stârnește în egală măsură și curiozitatea. Poate și mai important este că, pe mica insulă, Maya descoperă existența în acord cu natura și renaște, ceea ce transformă romanul într-unul inițiatic. Maya, spre deosebire de alte romane cu adolescenți cu probleme, se regăsește pe sine, chiar dacă e o victimă.
Traducerea excelentă, într-o remarcabilă limbă română, adaugă delicii lecturii.
*) Isabel Allende – Caietul Mayei. Editura Humanitas fiction, colecția Raftul Denisei. Traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu