Stelian Țurlea

Caz închis

Editura Cartea românească

Sinucidere? Asasinat? Moarte naturala? Un politist, hirsit si cu „pete” la dosar, refuza sa creada ca un scriitor celebru, in plina glorie, isi poate pune capat zilelor, cind tocmai a anuntat ca e pe cale sa incheie cel mai important proiect al operei sale. In decursul anchetei, descopera multi potentiali asasini si multe semne de intrebare in biografia victimei. Toti cei din jurul sau sint suspecti. Niciunul vinovat. Scriitorul a fost totusi ucis. Pentru ca stia prea multe si voia sa faca public ce stia? Cazul este clasat. Lista potentialilor criminali e prea lunga.

Uwe Tellkamp

Turnul

Istorisiri dintr-o țară scufundată

Editura Curtea veche

Traducere din limba germană și note de Vasile V. Poenaru. Un roman uriaș, de aproape o mie de pagini, un bildungsroman în marea tradiție germană, care descrie ultimii ani ai comunismului cu o intensiotate inegalată. Uwe Tellkamp construiește o panoramă impresionantă a Republicii Democrate Germane aflate în declin, o țară în care trei generații se îndreaptă – uneori involuntar, alteori cu nerăbdare – spre tumultul revoluției din 1989, care, în cele din urmă, va pune turnul la pământ. Aprecierile au fost unamim elogioase. De pildă, „Morgenbladet” scria că, odată cu „Turnul”, Uwe Tellkamp intră în competiție directă cu Thomas Mann, James Joyce și Marcel Proust.

Dan Chișu

Garsoniera din pădurea de macarale

Editura Allfa

Colecția Strada Ficțiunii – Contemporan. Basile Carlasse este un regizor de teatru celebru în Franța, frustrat care nu reuseste sa se impace niciodata cu gandul ca si-a negat identitatea, originile, familia. Fuga lui din tara (in perioada comunista) ii azvarle pe ai lui direct in ghearele Securitatii. Se întoarce în România post-revoluționară pentru a pune în scenă o alegorie a sistemului comunist. Însă odată cu amintirile și nostalgiile iese la iveală Gelu. Cei doi îi vor expune cititorului o poveste șocantă, pe care naratorul o transformă cu măiestrie într-o partitură cu accente de scenariu rocambolesc: povestea emigrantului și a securistului, dar și a victimei și a călăului care schimbă rolurile. Rezultatul este un roman autentic, cu scriitură originală și un mod neașteptat de a construi imprevizibilul.

Ion Bogdan Lefter

Prietenii din povestea literaturii

Editura Paralela 45

„Unul dintre cei mai cunoscuti critici ai primei generatii literare romanesti postmoderne, Ion Bogdan Lefter aduna in aceasta carte texte preponderent evocatoare: amintiri si note de jurnal de la Cenaclul de Luni si de la cea de-a doua Junime (cenaclul Desantului, dupa cel de secol XIX, al lui Maiorescu, Eminescu & comp.), crochiuri si flash-uri retrospective, portrete ale unor colegi plecati prea repede spre o lume mai buna. De asemenea, sint incluse doua „mese rotunde“ la care criticul i-a invitat la dialog pe citiva dintre companionii sai de „val“ literar, precum si o microantologie de versuri „contaminate“ cu teme si motive science fiction, semnate de noua poeti congeneri. Totul – cu si despre Prietenii din povestea literaturii…”

Sega

Namaste

Un roman de aventuri spirituale în Nepal

Editura Humanitas

După „Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India”, lansat în 2012 la Bookfest, unul dintre cele mai bine vândute titluri ale Editurii Humanitas,   publicat în mai puțin de un an în patru tiraje, Sega (preudonimul scriitorului brașovean Octavian Segărceanu) continuă cu volumul al doilea, „Namaste. Un roman de aventuri spirituale în Nepal”. După cele trei luni petrecute în ashramul din India, Sega ajunge la Kathmandu, unde își propune să urmeze un curs de Vipassana în izolare și să facă o vizită la Lumbini, unde s-a născut Siddhartha Gautama, cel care a devenit Buddha. Soarta îi scoate în cale personaje dintre cele mai stranii.

Octavian Dărmănescu

Diversiuni lirice

Editura Filos

O carte savuroasă, un pamflet fin, sustinut de o ironie muscatoare. „Artiștii sunt firi complicate ca un motor Peugeot. Pentru ei asta este o virtute. Respiră pe nas și cred că numai ei pot așa, pentru că am învățat din lecturi că limba scoasă e dizgrațioasă”, scrie Octavian Dărmănescu despre artist și, implicit și despre sine. Iar despre pamflet în sine: „pamfletul este o țintă în mișcare, o pasăre de înaltă altitudine. Pamfletul se scrie spălat pe mâini și cu creioane foarte ascuțite. De ce? Pentru că pamfletul trebuie să fie discret”.