Richard Flanagan – Să bați din palme cu o singură mână, Editura Litera. Traducere din limba engleză și note de Petru Iamandi.
Cartea este al doilea roman publicat de tasmanianul Richard Flanagan, în 1997, pentru care a fost recompensat cu Victorian Premier’s Literary Award, Vance Palmer Prize for Fiction, 1998 și Booksellers Choice Award, 1998.
Într-o noapte geroasă din 1954, o femeie coboară treptele barăcii unde spera să înceapă o nouă viață și dispare în iarna australiană, lăsând în memoria Sonjei, fiica ei de trei ani, doar ecoul unui cântec de leagăn. Treizeci și cinci de ani mai târziu, Sonja se întoarce în locurile copilăriei, vrând să înțeleagă motivele acestui abandon. Își întâlnește tatăl, a cărui cumplită furie a alungat-o de acasă, și trebuie să înfrunte demonii trecutului ce i-a bântuit părinții: ororile ocupației naziste din Slovenia, țara ei de origine.
Romanul a fost foarte bine primit de critică. „De la începutul de o stranie frumusețe la finalul impresionant, iată o poveste sfâșietoare, țesută cu măiestrie.” –
Literary Review. „Flanagan insuflă acestei povești australiene o sensibilitate est-europeană à la Milan Kundera… Să bați din palme cu o singură mână este un roman menit să devină clasic.” – Sunday Herald Sun. „Obsedant și de neuitat.” – The Canberra Times
De fapt, Richard Flanagan a scris întâi un scenariu de film cu acest subiect și, pentru că n-a găsit finanțare, l-a transformat în roman. Succesul acestuia i-a atras, un an mai târziu, finanțarea așteptată pentru un film. Acum însă Flanagan n-a găsit regizor, așa că 1998 a apărut „Aplauze cu o singură mână/ The Sound of One Hand Clapping”, scris și regizat de el însuși. Jucau: Kerry Fox, Kristof Kaczmarek, Rosie Flanagan și Arabella Wain – între alții. Filmul a fost prezentat la Festivalul Internațional de la Berlin, dar n-a obținut niciun premiu.
Filmul urmează îndeaproape romanul, cu destinele Sonjei Buloh și al tatălui ei, Bojan, un imigrant sloven de după al doilea război mondial, care lucrează la construirea unei uriașe hidrocentrale în Tasmania și care, bețiv fiind, își irosește viața, e părăsit de nevastă, apoi și de copila care ajunge să înțeleagă realitățile. Un film despre discriminare, abuzuri, lipsă de comunicare, violență și iubire. „Ca să ai un viitor, trebuie să uiți trecutul.” Personajele lui Flanagan nu-l pot uita. Unul dintre criticii filmului, Paul Fischer, scria: „The Sound of One Hand Clapping are idei admirabile, dar idei lipsite de impact emoțional care să le convertească într-un film puternic.”
De ce va fi ales Richard Flanagan un asemenea subiect? Criticii au atras atenția că e căsătorit cu o slovenă și faptul spune totul.
Filmul n-a ajuns și în România.