David R. Marples
Rusia in secolul XX
În căutarea stabilității
Editura Meteor Press
Traucere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu. Rusia a avut parte de un secol XX violent și tumultuos, marcat de invazii, ridicarea și prăbușirea unui regim totalitarist și tulburări interne. De la Nicolae al II lea și până la Vladimir Putin, Rusia în secolul XX, scrisă într-un stil accesibil și penetrant, reprezintă o incursiune într-un secol de frământări din interiorul Rusiei, dar și privite într-un context global.
Acoperind perioada 1894-2008 și încorporând biografiile unor personaje importante, David R. Marples utilizează noi descoperiri din arhive și rezultatele unor cercetări recente pentru a zugrăvi un tablou complet al perioadei, inclusiv:
Revolutia din Octombrie; Noua Politică Economică și ascensiunea lui Stalin; Marea Epurare și Marele Razboi pentru Apărarea Patriei; Reformele și politica externă ale lui Hrusciov; Regimul Brejnev; Gorbaciov, glasnost și perestroika; Declinul economic și revenirea Rusiei postsovietice; Problemele culturale, cu accent deosebit asupra realismului socialist.
David R. Marples este profesor universitar emerit la Catedra de istorie și clasicism a Universității Alberta din Canada. A publicat douăsprezece cărți despre Rusia, Ucraina și Belarus contemporane, printre care Lenin’s Revolution: Russia 1917-1921 (2000) și The Collapse of Soviet Union, 1985-1991 (2004).
„O versiune anterioară a acestei cărți – scrie autorul în prefață – a apărut în anul 2002 cu titlul «Motherland: Russia in the Twentieth Century». Textul de față a fost revizuit în mare parte, și au fost adăugate mai multe secțiuni și capitole. Ediția aceasta reprezintă o tentativă de a prezenta «lungul secol al XX-lea», mai precis dintre anii 1894 și 2008, din punctul de vedere al conducătorilor țării, de la domnia lui Nicolae al II-lea până la sfârșitul celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Vladimir Putin. Ea se adresează studenților, dar nădăjduim ca va fi accesibilă și publicului larg. Cartea este împărțită cronologic și se bazează, în general, pe perioadele în care șefii statului s-au aflat la conducere – în primul rând din motive practice, dar și pentru că, în mare parte, direcția de dezvoltare a sosit de la vârf într-o societate tot mai centralizată. De asemenea, conducătorii statului au inițiat întotdeauna unele schimbări și și-au lăsat amprenta personală pe o perioadă explicită. Am căutat să acord atenția cuvenită tendințelor și dezvoltărilor sociale și culturale, ca și politicii externe și interne. Personaje esențiale ale culturii sunt evidențiate în mini-biografii, deoarece sunt mai puțin cunoscute decât liderii politici și militari. Bibliografia este împărțită în două secțiuni: lucrări binecunoscute pentru fiecare capitol, care sunt oferite la sfârșitul cărții, și apariții mai recente (2002-2009), care sunt enumerate la sfârșitul capitolelor.”