Un sfert din populatia globului traieste zilnic cu mai putin de un dolar, este concluzia unui raport publicat luni de Banca Mondiala. Potrivit studiului, 1,2 miliarde de oameni detin o putere de cumparare zilnica echivalenta cu pretul unui hamburger intr-un restaurant fast-food din orasele americane sau pretul unei bauturi racoritoare impreuna cu un baton de ciocolata, cumparate in Europa.
Rezultatele acestui raport, care indica si faptul ca numarul persoanelor foarte sarace a ramas relativ neschimbat in anii ’90, apar pe fundalul criticilor tot mai numeroase la adresa tarilor bogate, acestea fiind acuzate ca intarzie procesul de anulare a datoriilor tarilor sarace. Studiul ia in calcul valoarea dolarului american in 1985.
Desi proportia familiilor cu cele mai reduse venituri a scazut pana la 24% in 1998 fata de 28,3% in 1987, ritmul reducerii saraciei a incetinit in realitate, datorita faptului ca efectele benefice ale accelerarii cresterii economiei mondiale sunt impartite tot mai inechitabil.
Autorii studiului considera ca exista doua principale motive pentru care reducerea saraciei a incetinit, in pofida faptului ca numeroase economii, de dimensiuni reduse si medii, au inregistrat o crestere economica considerabila.
Primul dintre acestea ar fi acela ca expansiunea economica s-a regasit de prea putine ori in tarile foarte sarace. A doua explicatie reprezinta persistenta inegalitatilor in interiorul acestor tari, ceea ce ii impiedica pe cei saraci sa ia parte la cresterea economica inregistrata.
Conform datelor statistice ale Bancii Mondiale, consumul mediu pe cap de locuitor, in tarile cu venituri mici si medii, a crescut cu 2,6% pe an, in perioada 1990 – 1997. Insa pentru tarile africane sub-sahariene, unde numarul persoanelor foarte sarace a crescut cu 80 de milioane intre 1987 si 1998, consumul pe cap de locuitor a scazut cu un procent anual de 1,2%.
Autorii raportului averizeaza ca adancirea saraciei in Africa reprezinta o adevarata amenintare pentru viitorul economiei mondiale.
Printre regiunile care se confrunta cu accentuarea saraciei, studiul include si Europa de Est si Asia Centrala, motivul principal fiind perioada dificila ce a urmat dupa colapsul comunismului. Numarul persoanelor ce traiesc in saracie a crescut in aceste regiuni pana la 24 milioane in 1998, fata de doar un milion in 1987.