Antony Beevor
Al doilea război mondial
Editura RAO
Istoricul britanic Antony Beevor (împlinește, în 2016, 70 de ani) este cunoscut pentru istoriile sale referitoare la bătălia de la Stalingrad sau despre Debarcarea din Normandia. În 2012 a publicat această istorie de aproape 1.000 de pagini despre „Al Doilea Război Mondial”. Într-un interviu acordat hebdomadarului „Le Point”, autorul își explică opera prin necesitatea unei viziuni globale asupra evenimentelor dintre 1939 și 1945, care să le lege pe acelea din Europa cu acelea din Pacific. Întrebarea care se pune este: ce poate să mai aducă nou încă o carte după sutele, poate miile care s-au scris despre acest război. De la început, trebuie spus că Antony Beevor a reușit o carte monumentală, „combinația perfectă de istorie universală și trăire umană”, cum remarca „The Jounal”. Istoricul afirmă că s-a aflat în fața unui puzzle uriaș, care i-a pretins ani buni până să reușească a găsi fiecărei piese locul cuvenit. Cartea e considerată un reper monumental și inconturnabil pentru cunoașterea și studierea războiului al doilea. Iar în final admite că n-ar fi reușit fără remarcabilele cercetări din ultimii douăzeci de ani.
Prin dimensiunea sa cu adevărat planetară, al Doilea Război Mondial, socotit drept cel mai mare conflict din istorie, prin amploarea distrugerilor, numărul victimelor și modificările în structura lumii, a dominat peisajul mental al mai multor generații. Antony Beevor, folosindu-se de excepționalul lui talent de povestitor, reunește aici elementele disparate ale micilor istorii pentru a compune mozaicul Marii Istorii, așa cum nu ne-a fost prezentată niciodată, fiecare element găsindu-și locul care i se cuvine. Pe baza unor documente vechi, precum și a unor arhive inedite, cu stilul limpede și compasiunea care îl caracterizează, Antony Beevor ne duce de la Atlanticul de Nord la Pacificul de Sud, din stepa siberiană în deșertul Libiei, din jungla birmaneză la Berlinul asupra căruia cad bombe, de la lambriurile aurite ale cancelariilor la Leningradul asediat, fără să ne ferească în niciun moment de ororile războiului, fie că este vorba despre Einsatzgruppen din spatele frontului de Est, de prizonierii din gulag înrolați cu forța în batalioanele sinucigașe sau de crimele sadice comise de armata imperială japoneză în China.
«Unii – scrie Antony Beevor – sunt nemulțumiți că al Doilea Război Mondial încă exercită o influență dominatoare la aproape șapte decenii de la terminarea sa, așa cum arată numărul disproporționat de mare de cărți, filme și piese, în timp ce muzeele continuă să întrețină o industrie comemorativă. Acest fenomen nu ar trebui să pară surprinzător, fie și doar pentru că natura răului pare să producă o fascinație fără sfârșit. Alegerea de natură morală este elementul fundamental al dramei omenești, deoarece zace în esența umanității însăși.
Nicio altă perioadă din istorie nu oferă o sursă atât de bogată pentru studierea dilemelor, tragediilor individuale și colective, coruperii politicii de forță, ipocriziei ideologice, egocentrismului comandanților, trădării, perversiunii, sacrificiului de sine, sadismului incredibil și compasiunii neprevăzute. Pe scurt, al Doilea Război Mondial sfidează generalizarea și categorisirea oamenilor pe care Grossman le respinsese cu atâta pasiune.
Există însă un pericol real ca al Doilea Război Mondial să devină un punct de referință automat atât pentru istoria modernă, cât și pentru toate conflictele contemporane, în timp de criză, jurnaliști și politicieni în aceeași măsură fac instinctiv paralele cu al Doilea Război Mondial, fie pentru a dramatiza gravitatea situației, fie în încercarea de a face ca vorbele lor să sune rooseveltian sau churchillian. A compara 9/11 cu Pearl Harbor sau a-l asemui pe Nasser sau Saddam Hussein cu Hitler nu reprezintă doar o paralelă incorectă istoric. Asemenea comparații induc grav în eroare și riscă să producă răspunsuri strategice greșite. Liderii democrațiilor pot deveni prizonierii propriei retorici, la fel ca dictatorii.
Când stăruim asupra enormității celui de-al Doilea Război Mondial și a numărului victimelor sale, încercăm să înțelegem toate acele statistici ale tragediilor naționale și etnice. Aceasta ne face să trecem cu vederea felul în care al Doilea Război Mondial a schimbat viețile tuturor în moduri imposibil de estimat.”