Remorcherul maritim de salvare Grozavul din dotarea Armatei a primit misiune în aceste zile să spargă gheața de pe canalul Sulina.
Grozavul a fost construit în Șantierul Oltenița între anii 1989 – 1993 și intrat în exploatare în aprilie 1993. Grozavul a rămas, dar ce s-a întâmplat cu șantierul? A mai făcut vreun Grozav din 1993 încoace?
A mai făcut diverse tipuri de nave, dar numai până în 2006, când a intrat în insolvență. 7.000 de oameni și-au pierdut joburile. Situația este identică în Giurgiu sau Turnu Severin, unde din șantierele navale au rămas simple secții departe de miile de angajați din urmă cu 10-15 ani. Deși are acces la o treime din Dunăre și o istorie în construcția de nave, România și-a văzut o parte din șantierele scoase la vânzare la fier vechi.
Șantierul din Oltenița a fost privatizat în 1999, într-un an în care FMI și Banca Mondială au presat pentru vânzarea cu orice preț a întreprinderilor. A fost cumpărată de un om de afaceri român care nu s-a priceput să o mențină pe piață. În 2006 întreprinderea în faliment a fost scoasă pur și simplu la vânzare pe active: secții, căminul pentru muncitori, stadionul.
Economistul american Joseph Shumpeter a lansat teoria că economia are nevoie de distrugerea creatoare. Noile întreprinderi, de producție sau de servicii, nu pot apărea decât dacă sunt distruse vechile capacități. Posibil.
A apărut o altă întreprindere în locul Navol – un centru de servicii Oracle eventual – care să angajeze nu 7.000, dar măcar 1.000 de oameni? Nu a apărut.
Era întreprinderea Navol Oltenița sortită pieirii ? Nu avea capacitate de a se moderniza, nu avea piață? Faptul că remorcherul Grozavul i-a supraviețuit companiei care l-a construit arată că produsele sale erau bune. Iar pe piața mondială de nave cererea a atins apogeul în 2008, cu doi ani după intrarea în insolvență a Navol.
Asta este cu adevărat drama României. De aici pleacă tot. Și lipsa de locuri de muncă, și deficitul la pensii, și deficitul bugetar, și lipsa de bani pentru spitale, pentru școli sau pentru șosele. De asta fug oamenii din țară. O zecime din populația județului Călărași a dispărut în ultimii zece ani.
Iar în județele Tulcea, Iași, Vaslui, Neamț sau Hunedoara scăderea de populație este de 20% în aceeași perioadă. Încă 10 ani în acest ritm și vom avea județe cu doar jumătate din populație în mai puțin de o generație.
La ce au folosit toate PSAL-urile Băncii Mondiale și listele de lichidare ale întreprinderilor nerentabile? Este acesta un eșec local sau sistemic?
Noul guvern ar trebui să-și facă drept prioritate națională crearea de noi locuri de muncă și reindustrializarea acolo unde se mai poate reindustrializa. Cu bani de la stat, cu garanții de stat, așa cum au primit Ford și Renault, cu bani privați sau de oriunde or fi.
Restul sunt vorbe. Indiferent cum, trebuie oprită intrarea în insolvență sau închiderea marilor întreprinderi industriale.
În scăderea populației se vede scadența unui model impus orb de către FMI și Banca Mondială care nu și-a atins obiectivul. Reforma a eșuat. În locul întreprinderilor care trebuia să devină eficiente prin privatizare nu au rămas decât ruine. Sau poate chiar era obiectivul ca România să nu mai aibă viață economică și întreprinderi?
Ce are România dacă nu mai are șantiere navale la Giurgiu și Oltenița? Are comisii de supraveghere de pensii, de bursă, de asigurări.
La ce folosesc când de doi ani nu s-a produs nicio listare pe bursă? Când funcțiunea adevărată a bursei, de a strânge bani de la cei care economisesc pentru a investi în întreprinderi, este o iluzie?
Forme goale fără fond. Mimăm ce face Occidentul, când un milion de gospodării trăiesc din ce produc în grădina din spatele casei.
Este puțin asimilat în discursul public, inclusiv în opiniile economiștilor chemați acum să facă parte din guvern, nevoia totală de investiții și refacere a capacităților industriale ale țării. Deficitele sub control sunt bune, dar cu ele nu avem o economie. Ei ar trebui să spună așa: “Nu știu cum o să facem încă, prin ce mijloace, dar scopul nostru este să creem locuri de muncă în industrie. Cu comenzi de la stat, de la firme de stat private sau obținute prin relațiile diplomatice ale României, cu capital privat românesc sau străin, noi vrem să (re)înființăm întreprinderi și să dăm de lucru la oameni. Vrem să creăm slujbe bine plătite. Acesta este scopul nostru”.
Acolo trebuie organizată prima ședință de guvern a noului guvern – la Oltenița, în hala de unde a ieșit Grozavul în urmă cu 20 de ani, remorcherul chemat astăzi să spargă ghețuri în Deltă care i-a supraviețuit companiei care l-a produs.
Măcar simbolic să fie un nou început pentru administrarea țării, o recunoaștere a situației de fapt.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.