Dupa ce directorul general al WorldCom a fost gasit vinovat de frauda contabila de 11 mld. $ (8,46 mld. euro) care a falimentat grupul de telecomunicatii, managementul companiei a intrat din nou in vizorul legii.
Un acord al unor fosti directori ai WorldCom de a plati milioane de dolari din propriile buzunare pentru a se ajunge la o intelegere cu investitorii companiei a fost readus in discutie la sase saptamani dupa ce fusese abandonat in urma obiectiilor aduse de alti acuzati in acest caz, relateaza The New York Times.
Conform termenilor acestui acord, 11 fosti directori ai WorldCom vor plati 20 de milioane de dolari (15,38 mil. euro) din propriile buzunare pentru a ajunge la o intelegere cu Alan G. Hevesi, auditor intern al New York-ului. Hevesi este principalul reclamant in cazul civil ce reprezinta sute de mii de investitori ce au detinut actiuni si obligatiuni WorldCom inainte de depunerea cererii de protectie impotriva falimentului in 2002.
In cazul in care acest acord primeste avizul curtii, Hevesi ar recupera de la acuzati o suma de pana la 6,057 miliarde de dolari.
Acordul initial dintre directori si Hevesi a fost anuntat in luna ianuarie, dar a fost respins la inceputul lunii februarie, in momentul in care judecatorul ce se ocupa de caz a decis ca un aspect al acestuia este ilegal pentru ca ar fi limitat potentiala responsabilitate a directorilor si ar fi expus alti acuzati la daune mai mari.
Dupa ce toate bancile implicate in acest caz au ajuns la intelegere cu Hevesi, acest obstacol a fost inlaturat. Directorii ce au incheiat acest acord nu au admis, dar nici nu au respins faptul ca sunt vinovati. Bert C. Roberts, fost presedinte al WorldCom, nu a fost de acord cu aceasta intelegere. El si Arthur Andersen, auditorul WorldCom, raman acuzati in acest caz.
Castigurile corporatiste nu mai sunt ce au fost
Ar fi bine ca “incidente” ca frauda comisa de Bernard Ebbers, fondator al WorldCom, sau plecarea lui Maurice Greenberg din cadrul American International Group sa fie considerate simple anomalii si investitorii sa poata fi convinsi ca majoritatea companiilor americane evolueaza foarte bine, raportand castiguri solide. Totusi, lucrurile nu stau chiar asa, arata The New York Times.
Contrar convingerii unanime, calitatea castigurilor corporatiste este din nou in scadere, iar, drept rezultat, Richard Bernstein, strateg-sef al Statelor Unite in cadrul Merrill Lynch, ii sfatuieste pe investitori sa fie prudenti.
“Exista impresia conform careia calitatea castigurilor a crescut considerabil. Totusi, din perspectiva istorica, valoarea absoluta a castigurilor este destul de scazuta”, comenteaza Bernstein.
Bernstein a ajuns la aceasta concluzie deprimanta in urma analizarii diferentei dintre castigurile pe care companiile ce sunt parte a Standard&Poor’s 500 le-au raportat in conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) si castigurile operationale. In mod tipic, companiile raporteaza ultimul tip de castiguri, ce nu includ reduceri de valoare contabila si alte elemente.
Diferenta dintre aceste doua tipuri de raportari devine din ce in ce mai mare, arata Bernstein. In cea mai recenta perioada, trimestrul patru al anului 2004, aceasta diferenta era de 13,7%. Cu alte cuvinte, castigurile operationale erau in medie cu 13,7% mai mari decat castigurile raportate. Desi diferenta este cu mult mai mica decat cea de 40% atinsa in 2002, aceasta este cu mult mai mare decat media pe termen lung, de 6,7%.
Bineinteles, toate acestea nu ar mai conta daca investitorii ar achizitiona actiuni pe baza castigurilor GAAP, insa prea multi investitori cumpara actiuni in functie de rezultatele incluse de companii in declaratiile de presa si alte conferinte trimestriale.
“Fapt este ca actiunile sunt tranzactionate pe baza rapoartelor publicate in presa. Iar in aceste rapoarte, companiile mentioneaza ce rezultate vor ele. Investitorii ar trebui sa fie foarte sceptici cu privire la calitatea castigurilor”, arata Bernstein.
Bernstein arata ca recentul declin al calitatii castigurilor a inceput, nu in mod surprinzator, cu cateva trimestre in urma, in momentul in care cresterea profitului nu a mai fost atat de semnificativa. “In perioadele grele, companiile caracterizate de Wall Street drept companii in crestere, simt un fel de presiune de a-si mentine profilul respectiv, iar in acest moment incepe jocul castigurilor”, arata Bernstein.
Concentrandu-se asupra castigurilor operationale, si nu asupra altor cifre, companiile incearca sa distraga atentia investitorilor de la o serie de greseli cum ar fi reduceri de valoare contabila sau costuri de restructurare. Acesti factori reflecta insa alegeri gresite facute de manageri si nu ar trebui sa fie excluse din analizele investitorilor.
“Diferenta dintre castigurile operationale si cele raportate arata cat de bine controleaza directorii bilantul companiilor”. Investitorii nu acorda prea multa atentie bilantului.
Bernstein considera ca aceasta situatie s-ar remedia semnificativ daca SEC ar cere ca toate companiile sa includa in rapoatele inaintate investitorilor numai date calculate conform principiilor contabile general acceptate. “Statele Unite s-au laudat cu faptul ca detine pietele financiare cu cel mai ridicat grad de transparenta. Insa in ultimii cinci pana la 10 ani, piata americana a devenit mai opaca, iar pietele externe au devenit mai transparente. Aceasta va avea consecinte uriase asupra economiei ca intreg”, concluzioneaza Bernstein.
Adio directori imperiali!
Acum trei ani, scandalurile corporatiste izbuncite in jurul Enron, WorldCom, HealthSouth si altor companii marcau inceputul sfarsitului modelului de CEO “imperial”.
Evenimentele din ultima saptamana sugereaza ca acest proces de “scadere in importanta” a directorilor executivi a intrat intr-o noua faza. Intr-un interval de numai sapte zile au avut loc: o condamnare penala in cazul lui Bernie Ebbers de la WorldCom; doua plecari, a lui Hank Greenberg de la American International Group si Michael Eisner din cadrul Disney si o reducere drastica a personalului unei companii aplicata de Sumner Redstone in cadrul Viacom.
Efectul combinat al acestor evenimente a fost o noua lovitura profunda data imaginii Americii corporatiste la cinci ani dupa maximul inregistrat de piata de actiuni, arata Financial Times.
Cu trei ani in urma, caderea in dizgratie a directorilor executivi “imperiali” a fost una neasteptata si rapida, in contextul arestarii catorva “modele”. Evenimentele de saptamana trecuta s-au produs insa pe un fundal schimbat, in care actionarii si consiliile directoare au castigat in importanta, iar amenintarea unei vizite a procurorului general Eliot Spitzer este una reala. Acum, ziua in care CEO-ul imperial va deveni un simplu personaj de televiziune pare mai aproape.
“A fost o saptamana ciudata”, a declarat Charles Elson, specialist pe probleme de guvernare corporatista in cadrul Universitatii din Delaware. “Asistam la o schimbare cu adevarat dramatica, la distrugerea mitului CEO-ului imperial”.
Aceasta schimbare a fost perfect vizibila intr-o instanta din Manhattan, marti, cand Ebbers a fost gasit vinovat in cazul a noua capete de acuzare pentru un caz de frauda in valoare de 11 mld. dolari, frauda ce a dus la cel mai mare faliment din istoria SUA.
Instanta in care s-a vorbit despre dezvoltarea si colapsul companiei WorldCom a adus in prim-plan imaginea arhetipala a raufacatorului ce-i atrage pe investitori si apoi distruge capitaluri de miliarde de dolari si in paralel zeci de mii de locuri de munca. Totusi, chiar daca Ebbers ar fi fost achitat, acesta tot ar fi distrus imaginea “fratilor” sai CEO prin apararea sa neplauzibila.
Ebbers a fost turnat chiar de propriul director financiar, care a recunoscut ca seful sau il punea sa “masluiasca” cifrele.
In declaratia sa, Ebbers a sustinut ca, desi a castigat zeci de milioane de dolari sub forma de salarii si prime si s-a bucurat in general de stilul de viata al unui CEO din anii ’90, el nu a fost de fapt nimic mai mult decat un cheerleader glorificat. “Nu cunosc nimic din tehnologie si nu ma pricep la finante si contabilitate”, a insistat Ebbers. Pana la sfarsitul discursului sau, probabil chiar si cei din instanta au ajuns sa creada ca sunt candidati potriviti la conducerea IBM sau pentru a se ocupa de restructurarea unei companii aeriene.
Comentariile lui Ebbers ar reprezenta o anomalie bizara daca n-ar fi fost argumentatia similara adusa de catre Ken Lay, fostul presedinte al companiei Enron, in cadrul unui interviu acordat cu o saptamana inainte pentru emisiunea 60 Minutes a CBS in incercarea sa de a-si salva imaginea.
Cazurile lui Greenberg si Eisner au reamintit ca exista limite chiar si in ceea ce priveste perioada in care un astfel de model de CEO se afla la conducerea unei companii. Fiecare dintre cei doi devenise sinonim cu compania sa de-a lungul a decenii intregi de conducere, intr-o masura atat de mare incat devenise imposibil de imaginat ca acestia vor parasi vreodata companiile pe care le conduceau sau ca acestea ar fi putut supravietui fara ei.
In sfarsit, este posibil ca ambii sa fi ramas la conducere pentru o perioada prea mare de timp. Eisner i-a adus pe actionari la capatul rabdarii, iar Greenberg s-a dovedit atat de incapatanat in a refuza sa cedeze in fata lui Spitzer si a anchetei desfasurate de acesta, incat propriul sau board l-a demis inainte ca actionarii sa poata organiza o revolta, desi acesta continua sa detina rolul de presedinte al AIG. In acest context, Redstone, presedintele Viacom, ar putea reprezenta un exemplu al noii modestii a CEO. Dupa ce a pus bazele unuia dintre cele mai mari imperii media din intreaga lume din ultimul deceniu, incluzand totul, de la statii de radio si cablu pana la publicitate outdoor, acesta a anuntat ca ar putea diviza compania.
Totusi, in ciuda acestor evenimente, vestile generale nu au fost la fel de sumbre pe cat au fost in cazul primului val de scandaluri in care au fost implicati directori de corporatii, in 2001 si 2002. Piata de actiuni este in crestere, iar majoritatea directorilor de companii din SUA isi exprima optimismul privitor la perspectivele companiilor pe care le conduc, o diferenta remarcabila fata de sentimentul de timiditate aparut dupa scandalurile din jurul Enron si WorldCom.
Iar, desi nu mai sunt considerati monarhi de drept divin, directorii de corporatii sunt inca bine platiti. Un studiu realizat recent de Mercer Human Resources Consulting pentru Wall Street Journal arata ca valoarea primelor acordate directorilor executivi ai unui numar de 100 mari companii din Statele Unite a crescut cu 46% anul trecut. catalina.apostoiu@zf.ro