Anul 2005 a fost primul in care diplomatia nu a fost fortata sa recurga la camuflaj pentru a ascunde erori fatale de politica interna, spune ministrul de externe Mihai Razvan-Ungureanu.
A fost, asadar, un an in care pasii inainte inregistrati in politica interna – este aici vorba despre administratie – a dezinhibat politica externa. Nu in ultimul rand insa schimbarea tonului si intentia vadita a Romania de a demonstra ca are propria-i agenda si propriile-i interese a crescut mult vizibilitatea Romaniei. “Nu ne-am cenzurat”, spune seful diplomatiei ro-mane, lasand sa se inteleaga ca au existat momente in care Romania a tacut de teama de a nu supara pe cineva.
Au fost in acest an, momente in care Romania a aratat clar ca isi urmareste propria-i ageda externa. De pilda, atunci cand presedintele Traian Basescu, cel care conduce politica externa, a plasat Romania pe axa Washington-Londra, producand, daca nu enervare in unele capitale europene, cel putin mirare. De ase-menea, insistenta cu care s-a vorbit despre zona Marii Negre a concentrat interesul, iar acum prezenta bazelor americane in Romania nu mai este doar un proiect.
Ce s-a incercat in acest an a fost sa se arate ca “nu suntem parte a unui cor”, ci avem o voce distincta, afirma Ungureanu. “Am incercat in acest an sa construim o alta identitate a Romaniei. Romania a avut o lacuna de proiectare. Dar Romania va fi a saptea tara din UE ca suprafata si pondere a populatiei, dintr-un numar de 27 de membri, lucru care inseamna foarte mult. Trebuie sa-si arate avantajul comparativ. Sa se vada ca este diferita fata de alte tari cu acelasi statut. Sa se vorbeasca altfel despre ea decat despre Luxemburg, Olanda sau Polonia.”
Asadar, semnarea tratatului privind bazele militare americane, interesul pentru proiectele romanesti privind securitatea in zona Marii Negre, faptul ca pentru prima data dupa multi ani Romaniei i se cere expertiza in zona Orientului Mijlociu, sunt trecute de ministru de resort intre plusurile acestui an.
Lucruri bune au fost obtinute si in privinta integrarii europene a Romaniei, spune ministrul.
Insa aici politica externa este indisolubil legata de cea interna, dar afirma ministrul roman de externe, “2005 a fost primul an in care diplomatia nu a fost fortata sa recurga la camuflaj pentru a ascunde erori fatale de politica interna”. Ceea ce lasa ministrul sa se inteleaga ca nu s-a prea intamplat a fost ca nu intotdeauna Ministerul Afacerilor Externe a fost urmat de asa-numitele “ministere de linie”, cele care pun in aplicare o politica deja stabilita.
2005 a mai marcat un debut: a fost primul an in care MAE a inceput sa-si planifice optiunile, spune titularul portofoliului. Si se explica: “Nu mai avem vreme sa gandim scurt la ce se va intampla maine. Romania trebuie sa aiba un proiect pe cinci, zece douazeci de ani. Dupa aderare, Romania va fi intr-o cautare disperata de piete pentru ca singura prezenta in UE nu ne va asigura prosperitatea. Trebuie sa gandim de pe acum spre ce ne orientam”.