UNIFIL

O cifra a pus capat razboiului dintre Israel si Liban: Rezolutia 1701, adoptata in Consiliul de Securitate al ONU pe baza salutarei concertari prealabile dintre Franta si Statele Unite.
Acest document aureste blazonul cam ponosit al forumului global si se propune ca pivot juridic de care s-ar putea lega, deopotriva, relansarea procesului de pace in Orientul Mijlociu si… afirmarea UE ca actor politic scutit de ghilimelele propriei neputinte. R1701 propune un mandat “consolidat” pentru UNIFIL – forta multinationala de mentinere a pacii desfasurata in sudul Libanului -, dar aplicarea ei depinde, acum, de contributia efectiva a comunitatii internationale.
In acest context (de)tensionat, privirile tuturor s-au indreptat spre Franta, stat sponsor al fragilei democratii libaneze si, cum spuneam, coautor al iesirii din violenta criza provocata prin ciocnirea dintre armata israeliana si militiile siite, patronate de Hezbollah. Franta poate da tonul implicarii UE in UNIFIL. La ora cand scriu, nu s-a consumat inca reuniunea de urgenta a CAGRE (din 24 august) care va lamuri, de la Bruxelles, intentia statelor-membre de a fructifica (printr-o angajare consistenta) sau de a rata (printr-o eschiva umanitara) sansa Uniunii Europene de a furniza securitate in propria vecinatate si de a intra totodata in clubul – restrans – al puterilor “decidente”. Indiferent insa de rezultatul adunarii din capitala comunitara, avem cel putin certitudinea ca indeobste volatila “comunitate internationala” va putea in fine interpreta, pe marginea unui caz de extrema sensibilitate strategica, o partitura reala. E normala aici intrebarea daca Romania poate (daca nu cumva trebuie) sa fie prezenta in zona. Cu titlu strict personal, as spune ca raspunsul nu poate fi decat afirmativ. SUA incurajeaza implicarea partenerilor din UE in structura UNIFIL (pentru ca privesc forta de mentinere a pacii generata de ONU ca pe o problema in primul rand europeana).
Israelul si-a manifestat increderea ca o vom face, iar relatiile noastre bune cu Libanul ne indeamna – si ele – sa inclinam catre o pozitie de sprijin activ. Evident ca decizia – de competenta CSAT si a Parlamentului – va tine cont de resursele umane si financiare inca disponibile (data fiind angajarea noastra in alte teatre). Ea ar trebui insa adoptata pe fondul convingerii ca o prezenta romaneasca in UNIFIL – fie aceasta oarecum simbolica sau prudent alocata intr-o misiune noncombat – e de natura sa ne consolideze profilul de viitor stat-membru al Uniunii Europene. Daca hotararea va fi luata, am putea foarte bine sa cooperam cu francezii sau cu italienii – care se vor numara, cu siguranta, printre protagonistii misiunii UNIFIL in regiunea, dramatic martirizata, a Libanului de Sud. Israelul are dreptul la securitate, asa cum Libanul are dreptul la reconstructie, precum si vocatia de a ghida, exemplar, ambitia democratica din sanul statelor arabe moderate. Pacea Orientului Mijlociu este cea mai rationala investitie in stabilitatea unei vecinatati europene pe care suntem chemati sa o protejam cu orice pret, pentru a ne proteja mai eficient pe noi insine.