Pentru Gheorghe Botea, Ioan Mester si Viorel Capus, cei trei asociati ai firmei oradene Eurocar, omul intelept isi face vara sanie si iarna trasura.
De 11 ani, ei produc trasuri de agrement si trasuri de concurs pentru piata europeana – o afacere rentabila, chiar daca, dupa cum spune Gheorghe Botea, nu te poate transforma peste noapte intr-un miliardar. Anul trecut, cei trei au reusit o cifra de afaceri de un miliard de lei, iar perspectivele pentru anul in curs sunt bune, mai ales ca in Romania, in afara de ei mai exista un singur producator privat de trasuri. Si tot in Oradea.
De profesie ingineri, cei trei asociati de la Eurocar au lucrat inainte de 1990 la IJPIPS Oradea, intreprinderea judeteana de productie industriala si prestari servicii, unde se produceau si trasuri. “Initial, eram sase asociati, dar dupa doi ani am ramas doar trei”, spune Ioan Mester, marturisind ca hotararea de a porni o astfel de afacere a fost luata fara a sta prea mult pe ganduri, “in avantul pe care-l avea privatizarea in acea perioada”.
Au pus mana de la mana si au inchiriat un spatiu de productie, au cumparat un strung si-o freza si apoi si-au procurat un polizor, un compresor si au transformator de sudura. Asociatii de la Eurocar au construit atunci singuri primele trei trasuri – mai intai o trasura mai simpla, Wagonet, apoi un model cu un grad mai ridicat de complexitate, Victoria.
In primul an, din cele trei trasuri realizate, doua au fost vandute in Franta (“dadusem un anunt intr-un ziar si ne-a sunat imediat cineva”, isi aminteste Botea), iar pe cea de-a treia au pastrat-o pentru a participa la campionatul national de atelaje cu doi cai. “Le-am adaptat initial dupa posibilitatile noastre si ulterior dupa cerintele pietei externe”, isi aminteste Gheorghe Botea.
“Faptul ca am lucrat singuri a prezentat si avantaje – acum cunoastem cu precizie toate problemele care pot aparea intr-o astfel de activitate – dar si dezavantaje, cum ar fi, de exemplu, durata de executie foarte mare”, adauga Ioan Mester.
10.000 de euro ca sa nu te ploua
Trasurile fabricate de Eurocar se impart in doua categorii: trasuri de agrement si trasuri pentru sport. Cele de agrement sunt replici ale trasurilor din diverse epoci istorice si zone geografice si au denumiri recunoscute international, precum Victoria, Landauer sau Wagonet. La concursurile de atelaje se utilizeaza alte doua tipuri: trasura pentru proba de dresaj si obstacole – o trasura traditionala, specifica unei anumite epoci si regiuni, care trebuie sa se armonizeze cu harnasamentele cailor, cu costumatia conducatorului de atelaj si a secundului – si trasura de maraton, un vehicul foarte dinamic, dotat cu un sistem de intarziere a directiei.
“Ne mandrim ca la prima participare a echipei Romaniei la un campionat mondial, in 1997, la Riesenbeck, in Germania, jumatate din trasurile utilizate de echipa romaneasca au fost fabricate de noi”, spune Ioan Mester.
La ora actuala, firma oradeana are 12 angajati si produce tot atatea modele de trasuri, precum si cateva tipuri de sanii – Alpina si Montana, comercializate la pretul de 860 de euro, respectiv 1.110 euro, si cel mai nou model, Haiduc, care costa 950 de euro. La trasuri, preturile variaza in functie de model, finisaje interioare si dotari. Cel mai scump model, Landauer, este o trasura pentru plimbare, cu sase locuri, prevazuta cu geamuri si cu acoperis in caz de ploaie, care poate ajunge la 10.000 de euro. Cel mai popular model de agrement, Victoria, este o trasura usoara cu patru locuri, care se vinde la preturi cuprinse intre 3.500 si 4.000 de euro.
“Trasurile pentru festivitati se vand foarte bine pe piata externa”, considera Gheorghe Botea, care pana in prezent a avut cereri din Olanda, Italia, Franta, Austria, Germania, Belgia si Ungaria. In ceea ce priveste piata interna, precizeaza el, cererea este diferentiata: trasuri de agrement pentru Bucuresti si zonele turistice si trasuri de sport pentru zona Bihor, Satu-Mare, Covasna si Harghita. Din vanzarea de trasuri, sanii, dar si din reparatii, firma a realizat anul trecut o cifra de afaceri de peste un miliard de lei.
Pentru satul olimpic de la Atlanta
O trasura trebuie finisata si vopsita la aceleasi standarde cu un autoturism, considera specialistii. La realizarea ei lucreaza tamplari, tapiteri, vopsitori, lacatusi, strungari si frezori. Dotarile caracteristice sunt doua felinare, suportul pentru bici, frana hidraulica pe doua sau patru roti si frana de mana pentru rotile din spate.
Ciclul de fabricatie poate dura de la o luna, pentru o trasura standard, genul Victoria, Ponei sau Maraton, la trei-patru luni sau chiar o jumatate de an pentru un model mai complicat, precum Landauer, Glass Landauer sau Rustic, care necesita lucraturi foarte fine din lemn care imita lucraturile din nuiele.
In Romania, Eurocar isi disputa piata trasurilor cu un singur concurent – un producator tot din Oradea, firma Bancar (fosta IJPIPS). Infiintata in 1992, actualmente cu capital integral privat, Bancar exporta trasuri pe pietele din Germania, Franta, Italia, Ungaria, Republica Ceha, precum si in SUA, unde a livrat trasuri cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Atlanta, din 1996.
Mostenind structura IJPIPS, Bancar are o capacitate de productie mult mai mare decat Eurocar – opt hale pe o suprafata de 3.500 mp. Oferta Bancar include sase tipuri de trasuri, inclusiv dricuri mortuare si trasuri speciale construite pe baza de comanda. In afara de productia de trasuri, Bancar se mai ocupa cu tamplarie in lemn si metal.
“In 2002 am vindut 15 trasuri, modele diferite, dar nu a fost unul dintre cei mai buni ani. Potentialul este mult mai mare si am putea vinde chiar si 50 de trasuri anual”, a declarat directorul general al firmei Bancar, Valerian Manciu.
Fata de cele de la Bancar, trasurile Eurocar sunt mai scumpe. “Trasurile noastre sunt diferite, altfel concepute, structurate si realizate decat cele ale concurentei in ceea ce priveste calitatea, finisajul si chiar greutatea este mai redusa”, spune Botea.
Eurocar produce circa 8-10 trasuri de an, acest tip de activitate este insa unul afectat de sezonalitate. In general, explica Botea, iarna – o perioada in care compania cam duce lipsa de comenzi – cei trei asociati se ocupa in special de reparatii si pregatesc trasuri usoare, care se asteapta sa fie cerute in perioada de primavara, sezonul de varf. “Le aducem pana in stadiul de prefinisaj, iar apoi clientul isi alege dotarile, accesoriile si culoarea tapiteriei – de exemplu, poate alege intre roti din metal si roti din lemn”. cecilia.stroe@zf.ro