Vinul Bordeaux, branza Roquefort, sunca de Parma, Champagne. Acestea sunt doar cateva din alimentele si bauturile care, daca nu sunt produse in orasele sau regiunile europene respective, vor primi alte denumiri.
Autoritatile de la Bruxelles au intocmit, pe data de 24 iulie, lista finala a asa-numitelor “indicative geografice”, continand 35 de marci ale unor alimente si bauturi europene pe care sa o prezinte la intalnirea Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) de la Cancun (Mexic) care va avea loc in luna septembrie. Lista contine produse renumite in toata lumea, dar care sunt in acelasi timp si cel mai des contrafacute.
Uniunea Europeana a mai presat OMC sa aplice masuri cu scopul de a proteja marcile unor produse, insa aceasta lista este un prim pas spre o “protectie absoluta” a acestora. Intr-o nota explicativa a listei se mentioneaza: “Experienta a demonstrat ca reglementarile in vigoare ale OMC privind protectia indicativelor geografice nu este suficienta. Exportatorii europeni inca se confrunta cu tot felul de abuzuri din partea altor producatori care au exploatat reputatia castigata a unor foarte cunoscute indicative geografice. Acestia submineaza reputatia produselor si conduc la o confuzie generala privind originea adevarata a acestora”.
“Ni s-au furat denumirile, iar noi le vrem inapoi”, a declarat un purtator de cuvant al Comisiei Europene. Acesta a dat ca exemplu o firma din Canada care a folosit denumirea de “sunca de Parma” pentru un produs de-al sau, ceea ce i-a determinat pe producatorii din regiunea Parma (Italia) sa isi denumeasca produsele “super sunca” pentru a putea concura pe rafturile magazinelor.
Comisia Europeana a declarat ca nu este singura care vrea o inasprire a reglementarilor privind denumirile alimentelor care provin dintr-o anumita zona geografica. India, de exemplu, vrea sa se asigure ca doar ceaiul autohton va putra denumirea de “ceai darjeeling”.
Cursa cu obstacole
Cu toate acestea, exista posibilitatea ca aceasta initiativa sa nu ajunga pe ordinea de zi de la Cancun.
In primul rand, a inceput o “nebunie” a tarilor europene de a introduce noi produse pe lista inainte de termenul limita de la mijlocul lunii august. Grecia vrea sa introduca branza feta, precum si maslinele Kalamata sau bautura Ouzo, iar Franta inca 7 produse, pe langa cele 12 pe care le-a inscris deja. Pe de alta parte, Danemarca si Marea Britanie vor sa elimine unele denumiri de pe lista: branza Danablu sau Stilton. De altfel, Danemarca a criticat sistemul indicativelor geografice, si a incercat sa-si apere branza Feta impotriva Greciei, care vrea denumirea pentru produsele autohtone.
Cum era de asteptat, au aparut si cateva “incurcaturi” pe tema indicativelor georgafice. Astfel, lantului de magazine britanic Asda i s-a interzis utilizarea cuvantului “Parma” pe eticheta suncii produse in regiunea nordica a Italiei, dar feliata si ambalata in Marea Britanie. Si satul elvetian Champagne se confrunta cu probleme: desi de 800 de ani produce vin alb si rosu, neacidulat, dupa reteta proprie, i s-a intrezis sa foloseasca numele satului in denumirea produsului.
Multa protectie, putina concurenta
Batalia cea mai importanta se va duce insa intre marii participanti la comertul mondial – SUA, Canada si Australia – care sustin ca imigranti din anumite regiuni europene produc aici, de cateva generatii, alimente si bauturi traditionale. Astfel, multe din denumirile pe care europenii le considera caracteristice regiunilor din care provin au devenit de fapt denumiri generice pentru anumite produse.
“Se pare ca Uniunea Europeana cere guvernului SUA, producatorilor si consumatorilor americani sa subventioneze producatorii UE … astfel incat acestia sa poata impune preturi de monopol pentru produsele lor”, a declarat Jon Dudas, director adjunct la Oficiul American de Brevete si Marci.
tari ca SUA sau Australia sustin de mult timp ideea ca tentativa Uniunii Europene de a-si proteja producatorii de alimente distorsioneaza piata si este anticoncurentiala.
Mai mult, aceste tari sustin ca Uniunea Europeana incearca sa isi ascunda propriile esecuri, in special in ceea ce priveste sistemul generos, excesiv chiar, al subventiilor destinate fermierilor.
“Aceasta lista reprezinta o potentiala distragere a atentiei de la obiectivul principal al negocierilor privind agricultura, prin care se vor putea deschide pietele si se vor inlatura subventiile”, a declarat David Spencer, ambasadorul Australiei la OMC, in Geneva.