Am avut parte de o experienta cu totul aparte, ma bucur ca n-am ratat-o, ca n-am parasit-o inainte de a incepe, atunci cand in jurul meu se aflau doar doi-trei-patru incepatori in ale poeziei, “studenti stufosi” (vorba lui Ion Barbu) bucuresteni. Sa asisti la cristalizarea unor opere, la procesul infinit complicat si delicat al constituirii de sine a unor scriitori, sa-i descoperi pe cei care gravitau nestiuti (uneori chiar de ei insisi) in jurul altor centre de interes – iata ceva pentru care am si astazi un fel de exaltare retrospectiva.

Sa iei in mana poemul sau proza scurta – singurele texte ce se pot comenta pe loc – , sa le “pipai” tesutul, sa le “simti” nervurile, sa banuiesti stratagemele ascunse ori sa descoperi miza dezvaluirii lor; sa incerci sa intuiesti “planul” operei si, urmand caravana gandirii autorului, sa-i identifici inconsecventele, sa regandesti tu insuti textul incercand sa-i redai o coerenta care ti se pare ca e a lui (si e, de fapt, a ta), sa-ti apropriezi gandirea autorului si s-o duci, pe cat posibil, mai departe – iata numai cateva aspecte, straturi, moduri, inflexiuni ale placerii de a comenta un text la prima vedere: in confruntare cu alte pareri si cu aceea a autorilor insisi. La Universitas s-a disecat corpul poemului si, uneori, mai rar, a fost recompus la loc; inca mai rar a fost si reinviat printr-o lectura integratoare, recuperatoare, iluminatoare. Atunci si acolo s-au lansat principii, s-au confruntat ipoteze interpretative, s-au retezat cu o juvenila intransigenta (spre a nu spune cruzime) aspiratii si veleitati literare. S-a cultivat un concept de literatura si s-a mentinut un sens al valorii literare pornindu-se de la texte si nu de la (diferitele) contexte, ba chiar ignorandu-le ori sfidandu-le. Desigur, din perspectiva zilei de astazi, toate evenimentele, situatiile, relatiile care compuneau acele contexte risca sa para dintr-o alta lume, scornita de imaginatie sau de amintirea unui vis populat si cu imagini de cosmar. Am izbutit, totusi, sa smulgem o parte (infima, e drept) din spatiul enorm al propagandei comuniste si al cultului desantat al personalitatii, sa-i dam o utilitate nobila, un sens mai pur. In raport cu realitatile dure si sumbre ale epocii, micile noastre victorii, reusitele noastre artistice isi pierdeau importanta, isi reduceau semnificatia. Dar stau si ma intreb cu ce si prin ce sunt mai implicati in social cenaclistii si scriitorii de astazi, traitori in cea mai libera dintre lumile posibile.  
Subiecte #cenaclu#Universitas