Mariana Cernicova Buca, Gabriel Mugur Dragomir, Laurențiu Gabriel Țîru
Imaginea universității românești în secolul XXI și vectorii săi
Editura Tritonic
Mariana Cernicova Buca este conferențiar la Departamentul de Comunicare și Limbi Străine, Facultatea de Științe ale Comunicării, Universitatea Politehnica Timișoara. A semnat ca autor 12 cărți pe teme de stilistică, jurnalism și istorie modernă, preocupările sale vizând, în principal, lingvistica aplicată, științele comunicării și științele politice. Experiența sa profesională include jurnalismul politic, consilierea în domeniul relațiilor publice, managementul academic (prorector la o universitate privată acreditată, 2004-2008). Este distinsă cu Ordinul Național pentru Merit în Educație (2004). Este membru al European Communication and Research Association (ECREA), vicepreședinte european al Alianței Universităților pentru Democrație (Alliance of Universities for Democracy – AUDEM), vicepreședinte al Centrului de Resurse pentru Inițiative Etice (CRIES) și membri al Asociației Române de Istoria Presei.
Gabriel Mugur Dragomir este absolvent al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie, specializarea Sociologie. Are studii postuniversitare în Management Școlar și Educațional și un doctorat în Psihologie obținut la Universitatea București, cu tema Devianța și delincventa juvenilă sub incidența mass-media. Este autor sau coautor la 5 volume în domeniile sociologie, psihologie și pedagogie.în prezent activează ca lector în cadrul Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic din cadrul Universității Politehnica din Timișoara. Are preocupări în domeniul sociologiei educației, sociologie organizațională și în domeniul științelor comunicării. Este membru al Asociației Generale a Inginerilor din România, respectiv al Societății Sociologilor din România.
Laurențiu Gabriel Țîru este asistent universitar în cadrul Departamentului de Sociologie, Facultatea de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. A obținut doctora tul in sociologie, în 2008, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași cu o teză cu titlul: Construcția identității și manipulare prin mass media. Preocupările sale academice și de cercetare acoperă domenii precum metodologia cercetării, sociologia comunicării și a mass media sau sociologia organizațională.
Cartea pe care o semnează împreună pornește de la aprecieri generale privind Universitatea. „Dintru început universitatea românească s-a orientat după modele europene, încercând să recupereze decalajul instituțional uriaș dintre acest colț de lume și sudul și vestul continentului nostru. Iar în ultimele două decenii, succesul orbitor al universităților de vârf din Lumea nouă au complicat și mai mult eforturile de sincronizare. Referințele euro-atlantice se impun, întrucât în debut de secol XXI aceste coordonate definesc interesul societății românești, chiar dacă mai sunt invocate, în discursul despre dinamica sistemului educațional, modele de evaluare propuse de marii competitori asiatici. Culturii euro-atlantice îi sunt specifice demersurile intelectuale de tipul celui pe care îl propunem în acest volum, în care am pus sub microscop cultura organizațională universitară, cu speranța de a trezi interes pentru stăruirea asupra analizei acesteia înainte de marile definiri de direcții strategice. Acestui spațiu vast îi sunt proprii termenii cu care operăm și i se potrivesc acțiuni de tipul auditului de comunicare, a branding-ului, a operaționalizării parteneriatului educațional studenți-cadre didactice.
Am ales ca an de referință pentru studiul de caz anul 2011 și nu întâmplător. A fost anul adoptării Legii educației naționale nr. 1/2011, care a stabilit transformările structurale din instituțiile de învățământ superior cuprinse în sistemul educațional românesc, operabile odată cu alegerile academice din anul 2012. A fost anul de consolidare a Cadrului Național al Calificărilor din învățământul Superior (prin aprobarea Metodologiei de implementare, OMRCTS nr. 5703/18.10.2011). A fost anul în care s-au pus bazele evaluării universităților în scopul clasificării lor și al ierarhizării programelor de studii (Hotărârea nr. 789/2011 a MEC) și s-a constituit Consiliul Național pentru Finanțarea învățământului Superior (Ordin nr. 4390/2011). În sfârșit, în 2011 au mai fost adoptate alte zeci de acte normative care au schimbat peisajul educațional universitar românesc. A fost un an complicat, în care dezbaterea despre prezentul și viitorul universității românești a fost extrem de animată, în prelungirea celei stârnite cu patru ani înainte, la discutarea Pactului național pentru Educație, când analiza-diagnostic prezenta sistemul educațional românesc în termeni de ineficient, nerelevant, inechitabil și de slabă calitate, iar pentru învățământul superior se făcea aprecierea că acele câteva insule de excelență sunt scufundate într-o mare de mediocritate (cf. Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării, 12 iulie 2007). Drumul integrării în Aria Europeană a învățământului Superior și competiția globală între universitățile care se zbat pentru a rămâne în preferințele studenților trebuia jalonat, așadar, cu rediscutarea capitalului de imagine de care dispune o instituție universitară, cel puțin în viziunea celor care îi dau viață. Ortega y Gasset îndemna, cu aproape un secol în urmă, universitatea să fie proiecția instituțională a studentului. Profesori și studenți împreună sunt cei care definesc cultura organiza-țională universitară. De aceea studiul de caz urmărește percepțiile acestor două mari categorii ale publicului intern privind viața instituției care și-a ales drept moto un fragment din discursul ctitorului său de acum nouă decenii «Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa. Am ferma convingere că tineretul și profesorii vor ști să țină sus acest spirit» (Regele Ferdinand I, la inaugurarea pavilionului de electromecanică al Școlii Politehnice Timișoara, 11 noiembrie 1923). Auditul de imagine din studiul de caz s-a realizat printr-un proiect susținut de Fundația Politehnica din Timișoara, având ca scop tocmai surprinderea spiritului universității, la moment de răscruce. Aducem în fața publicului interesat de subiect mai mult decât o colecție de date și dezbaterea unor subiecte de actualitate. Sperăm să aducem un model și o discutare a sensibilei tematici a imaginii universității, întrucât, pe piața educațională globală în care operăm, avem nevoie de demersuri coerente de creare, cultivare și consolidare a brandului universităților noastre, dacă dorim ca ele să reziste forțelor globalizării, să facă față multiplelor criterii de ierarhizare, să supraviețuiască atât crizei, cât și competiției, dar să rămână fidele istoriei și contextului în care s-au născut.
(…)
Cartea se adresează în primul rând mediului universitar românesc, invitând la cunoaștere și reflecție. Ea este utilă managerilor universitari, profesorilor și studenților, decidenților privind sistemul educațional, dar și specialiștilor în comunicare, consultanților de imagine și sociologilor care analizează tendințele actuale din societate.
Concluziile studiului și recomandările formulate pot servi la pilotarea științifică a managementului academic, la crearea și consolidarea brandului universitar, la atenuarea criticilor adresate universităților românești și la adoptarea unor strategii de fidelizare a publicului intern din organizația universitară, format in principal din cadre didactice și studenți.”