Succesul Tesco, companie des­pre care au apărut zvonuri că ar intenționa să intre și pe piața din România, l-a făcut pe directorul executiv Sir Terry Leahy să-și câștige faima celui mai puternic om de afaceri al generației sale, fiind caracterizat drept un strateg care și-a depășit concurenții datorită viziunii clare, atenției la detalii și atitudinii combative, scrie Financial Times. Leahy in­tențio­nea­ză să se retragă peste șase luni, iar anunțul său a determinat o scă­dere a valorii de piață a Tesco de 750 de milioane de lire sterline (aproximativ 900 mil. euro). Philip Clarke, cel care îi va lua locul începând cu luna mar­tie a anului viitor, va trebui mai întâi de toa­te să-și con­vin­gă in­ves­titorii că extin­de­rea spre do­me­nii in­sufi­cient ex­ploa­tate pre­cum ser­vi­cii ban­ca­re și tele­co­mu­ni­ca­ții este cea potrivită.

Stilul Leahy în afaceri – studiu de caz pentru Harvard Business Review
În urmă cu 18 ani când Sir Terry Leahy a fost pro­mo­vat în funcția de di­rec­tor de mar­keting, Tesco era doar un lanț de ma­gazine cu in­flu­en­ță la nivel lo­cal. “Un consul­tant de ima­gi­ne ne spuse­se că uni­ca so­lu­ție pen­tru re­lan­sa­re este să ne schim­băm nu­me­le, de­oare­ce nu vom pu­tea pă­trun­de nici­odată pe pia­ța inter­na­țională cu un ase­menea nu­me”, își amin­tește un angajat din companie. Directorii au ignorat sfatul, însă au ales să schimbe compania cu totul. Ce măsuri s-au luat și modul în care au fost ele aplicate poate constitui un manual despre cum să dezvolți o afacere, stilul de business al lui Leahy servind drept studiu de caz pentru Harvard Business Review.
Cea mai în­drăz­nea­ță mișcare a sa a fost con­struirea hiper­mar­ke­turilor la pe­ri­fe­rie, de­oare­ce exis­ta riscul ca bri­ta­nicii să nu con­sidere co­mod să-și facă cum­pă­ră­tu­rile în afara ora­șului. Insti­tu­ți­ile finan­ciare nu au avut curajul să fi­nan­țeze ase­menea in­ves­tiții, iar Ian MacLaurin (director exe­cutiv al grupului pâ­nă în 1997) a fost nevoit să vândă câteva magazine mai mici pentru a se putea extinde.
“Îmi amintesc un co­mentariu din The Times: «Dacă vrei ca­li­tate, găsești la Sainsbury, iar da­că vrei prețuri mici vâ­nează redu­ce­rile; ni­meni nu mai are ne­voie de Tesco». Asta ne-a adus în si­tua­ția de fi blocați la mijloc”, po­ves­teș­te Leahy, convins de fap­tul că lanțul său de ma­gazine avea ne­vo­ie în pri­mul rând de o iden­ti­tate pu­ternică.
După un efort sus­ținut, în anul 1995 Tesco a între­cut Sains­­bury, ajun­gând li­der pe pia­ța din Ma­rea Britanie.
Lea­hy a con­struit stra­tegia orientându-se numai către viitor: ma­ga­zi­ne­le urmau să se extindă mai mult în Ma­rea Britanie, să dez­volte vân­ză­ri­le în ma­terie de bunuri ne­alimentare și trep­tat să furnizeze servicii ban­care și de teleco­mu­ni­cație. “Ai impresia că vei da greș, însă ești gata să faci orice ast­fel încât să nu cazi; așa că decizi să-ți asumi mai multe riscuri și să inovezi mai mult”, spune el. “Apoi îți spui: nu vreau să mă lo­vesc de încă un eșec. Atunci care ar fi mo­da­li­tatea cea mai bu­nă de a nu da greș? Fixarea pe suc­ces – asta este cea mai bună ca­le”, mai spu­ne Leahy, adă­u­gând că ata­cul este mo­dul cel mai bun de a te apăra.
Tesco are o pia­ță aproape du­blă fa­ță de cei mai im­por­tanți doi com­pe­titori ai săi, Sainsbury și Asda, grup de­ți­nut de Wal Mart. Cu toate acestea, gân­direa de ansamblu funcțio­nea­ză pe același prin­cipiu iubit de Leahy: “Acționează ca și când ai ocupa locul II.”

Omul din spatele gigantului Tesco
Cu o mamă asistentă medicală și un ta­tă dresor, primii ani de formare ai lui Leahy s-au petrecut sub influența comu­ni­tă­ții sale ro­mano-catolice și a profesorilor de la școala St. Edward din Liverpool. A fost singurul copil, din cei patru Leahy, care și-a continuat studiile, absolvind In­stitu­tul de Știință și Teh­no­logie de la Uni­versitatea din Manchester.
Nu este un șef carismatic, însă este un om devotat. “Sunt un om loial”, recu­noaș­te el, “o singură religie, o singură echipă de fotbal, o singură soție, o singură com­panie la care am lucrat.”
Afișând un aer intelectual superior, Leahy nu se face ușor plăcut și e foarte greu să-i smulgi un zâmbet. Nu-i place să în­tre­țină o discuție de complezență, iar foștii co­legi îl descriu mai degrabă ca pe un șef respectat deoarece inspiră frică și nu pentru că este iubit de angajați.
Succesul Tesco a venit la pachet și cu probleme. Fermierii și micii producători se plâng în continuare că retailerul este prea mare și puternic, extinderea sa pe pia­ță fa­limentându-le acestora micile afaceri.
Verificările Consiliului Concurenței din Marea Britanie de acum patru ani au re­prezentat un punct de cotitură de pe ur­ma căruia au încercat să profite rivalii săi de pe piață.
Declarându-se dezamăgit că a fost atacat de concurență pe motivul că are statut de lider, chiar dacă are sprijinul au­to­rităților, șeful Tesco a decis că e timpul să se retragă tocmai când a fost recunoscut de Harvard Business Review drept al 20-lea cel mai influent director executiv din lume.