“Întreaga istorie este o bănuială. Totul. Este culmea nebuniei și a trufiei să spună cineva că știe sigur ce s-a întâmplat în trecut. Le punem pe toate cap la cap cât de bine putem, cu bucățelele de dovezi care există” – iată o frântură din postfața unui roman, al doilea din trilogia dedicată de Kathleen McGowan Mariei Magdalena, pentru care s-a documentat două decenii, călătorind frecvent în Europa, cu popasuri și cercetări în mai multe locuri: Knock în Irlanda, Chartres și sudul Franței, orașele din Toscana și Roma.
Kathleen McGowan a trăit în periplul ei experiențe extraordinare, în locuri ce păstrează mărturii ale unei istorii secrete. În bazilica San Pietro din Roma vede uluită, nu departe de “Pietà” a lui Michelangelo, altarul de marmură dedicat Matildei din Toscana, purtând mitra papală și ținând în mână cheia Sfântului Petru. De aici a pornit interesul față de o personalitate feminină ieșită din comun pentru epoca ei – secolul al XI-lea.
Autoarea a început să investigheze conflicte ce macină Europa din primul secol al noului mileniu, să vadă apropieri între catarii din sudul Franței și “oamenii puri” din Toscana și Umbria, toți păstrând de o mie de ani o credință apropiată de învățăturile cristice. Multele detalii istorice se leagă treptat într-o țesătură de ipoteze, iar mozaicul construit cuprinde o poveste unde imaginația umple spațiile lăsate goale de istoria oficială.
Trilogia pleacă de la evangheliile gnostice, de la convingerea că Maria Magdalena a fost soția lui Isus, a păstrat învățăturile orale și cele consemnate în Cartea Iubirii, că a părăsit Iudeea, a ajuns la Alexandria, apoi în Franța, de unde a răspândit prin însoțitorii ei și prin urmașe creștinismul celor puri, perfecți – tradiția catară. A transmis moștenirea lăsată, în moduri diferite: a salvat copiii ducându-i în Europa, iar descendenții lor se regăsesc în familiile regale, a salvat și Cartea Iubirii, a consemnat învățăturile în propria Evanghelie.
Pe urmele cărții pornește eroina, Maureen Paschal, ea este Cea Așteptată, iar viziunile o duc pe calea străbătută de Maria Magdalena în primul secol creștin (în “Cea Așteptată”, apărută la noi în 2008, la Ed. Rao și comentată aici, în ZD), în Toscana de la începutul următorului mileniu (în “Cartea iubirii”, Ed. Rao, 2011) și mai departe, în Renaștere (în al treilea volum – “Prințul Poet”, a cărui apariție o așteptăm).
Și în “Cartea Iubirii”, prezentul alternează cu trecutul, peripețiile trăite de Maureen cu ale Matildei de Canossa, deși separate de o mie de ani. Ambele vădesc semnele ce le arată drept Așteptate: au plete roșcate, s-au născut la echinocțiul de primăvară, au viziunea Răstignirii lui Iisus. Cititorul trece din surpriză în surpriză, lectura îl duce din Toscana la Chartres cu tainicul ei labirint, de la Vatican în Irlanda.
Suveica războiului de țesut istorii miraculoase leagă firele călătoriilor pline mistere pe care le fac Maureen și iubitul ei Sinclair, vărul ei Peter (care a ales calea călugăriei și a erudiției), cu firele destinului asumat de curajoasa contesă și politica unui papă ales surprinzător. Matilda însăși uluiește prin tot: educația primită în copilărie (inițierea făcută de guvernanta ei, Isobel, lecțiile Învățătorului), pregătirea ca războinică și întemeietoare de lăcașuri sfinte, respectând principiile Cărții, stăpâna Toscanei, grijulie să asigure pacea și prosperitatea, cu o armată puternică pe care o conduce ea însăși.
Kathleen McGowan scrie un roman pornind de la tradiția gnostică, își asumă riscul de a fi considerată eretică, absoarbe în el elementele unor discipline spirituale despre care se știu foarte puține la noi: istoria și geografia sacră, arhitectura catedralelor. “Cartea Iubirii” va tulbura mai mult decât “Cea Așteptată”, prin dezvăluiri șocante. Și cititorul are dreptul să considere cele citite ficțiune ori să asculte avertismentul ce încheie fragmentele din Libro Rosso inserate în roman – “Cine are urechi de auzit să audă!”
Kathleen McGowan, Cartea Iubirii, traducere din limba engleză de Anca Branovici, Editura Rao, 2011, 576 pag.