Lemnari din tata-n fiu, taranii din comuna Horea si-au dat seama ca au trecut vremurile donitelor si ciuberelor de altadata.
Marfa lor nu mai are trecere in ?ara Motilor de multa vreme, iar ca sa-si vanda produsele in alte locuri din tara nu renteaza din cauza cheltuielilor de transport, mai mari decat pretul obiectelor pe care ei le confectioneaza. Asa ca s-au gandit sa faca altceva ca sa-si castige traiul.
De cativa ani, o parte dintre ei si-au luat autorizatii. Fac scanduri, barne sau sindrila si chiar case de vacanta. In comuna sunt aproape o suta de persoane care se indeletnicesc cu asta. Altii s-au apucat de comert si castiga binisor. Dar tot mai multi vor sa intre intr-o afacere de viitor – agroturismul.
Oamenii s-au sfatuit cu primarul si cu consilierii si s-au hotarat sa construiasca 100 de cabane, toate la fel, pentru agroturism. Pamant au din belsug, de lemn nu duc lipsa, asa ca oamenii au trecut la treaba.
Horenii sunt convinsi ca au pus bazele unei afaceri de succes si ca turistii vor fi interesati sa le calce pragul. Au vazut ca de la an la an tot mai multa lume ii viziteaza de “Ziua Lemnarului”, un festival motesc ajuns la a cincea editie, initiat de primarul Corneliu Olar.
Timp de trei zile, o data pe an, in iulie, mii de turisti straini poposesc in comuna lui Horea, urca in Dealul Fericetului, la casa memoriala a capului rascoalei din 1784, la Matisesti unde se tine festivalul, ca sa-i vada pe cei mai vestiti lemnari sau uneltele cu care ciopleau lemnul bunicii acestora.
Alt loc cautat de turisti este Petreasa, singura asezare din Europa locuita permanent la peste 1.600 de metri altitudine – o culme cu un pesaj de vis, din care se vad toate cele 15 sate ale comunei.
Horea, comuna atestata documentar din anul 1733, este o poarta de trecere spre Ghetarul de la Scarisoara, situat la circa 15 kilometri, spre “Focul viu” din Padis sau spre statiunea Fantanele cu lacul Belis.
Tot de la Horea, turistii pot ajunge in mai putin de o ora la Garda Seaca – cu Ghetarul de la Vartop sau pesterile Coiba Mare si Coiba Mica. Iarna, punctul de atractie devine statiunea Arieseni cu partia de schi.
Un alt traseu duce la Campeni, in inima ?arii Motilor, iar de acolo la Vidra, unde se afla “Dealul cu Melci” – niste fosile pietrificate care dateaza de acum 18 milioane de ani – sau in zona minelor de aur de la Rosia Montana, cu galeriile romane si muzeul aurului.
Deocamdata, la Garda, Scarisoara si Arieseni, agroturismul este o afacere aducatoare de profit. In cele trei comune sunt sute de case perfect “echipate” sa primeasca turisti. Ele sunt incluse in proiectul cultural international “Operation Villages Roumaines”, iar cei mai multi dintre proprietari au facut cursuri pentru a invata cum sa atingi succesul in acest tip de afacere.
Norocul lor si al horenilor este ca in zona, de la Abrud si pana la Arieseni (circa 55 de kilometri) nu sunt prea multe posibilitati de cazare. In Abrud si Campeni exista numai cate un hotel, iar standardele de cazare sunt departe de a fi pe placul strainilor.
In afara de cladirile in care functioneaza taberele scolare pe traseul Garda, Scarisoara si Arieseni exista numai o cabana asa-zisa de stat care nu face fata solicitarilor. Turistii prefera, prin urmare, cazarile “la curte” si mesele traditionale cu balmos (mancare traditionala din smantana, branza si malai) si crampa (o tuica ceva mai aparte cu chimen si zahar ars).
Dar poate cel mai puternic argument al horenilor pentru a-si schimba meseria este perspectiva ca lemnul de prelucrat sa dispara: in 10-15 ani nu vor mai fi copaci de taiat, iar pentru arborii tineri trebuie asteptat inca 80 de ani inainte de a se putea incepe exploatarea.
Au taiat dealurile in doua ca sa faca drumuri
Horenii au batut deja primul tarus la proiectul “Acasa la Horea”. Primarul Corneliu Olar povesteste: “Mai intai am deschis drumurile spre cele mai pitoresti sate ale comunei noastre – spre Patrusesti, Fericet si Petreasa, iar acum, desi este iarna, buldozerul nostru lucreaza pentru deschiderea drumului in satul Giurgiut. In aceste localitati nu erau inainte decat carari, iar acum se poate merge pe doua sensuri, ca sa spun asa.
Am taiat dealurile si am pietruit atat cat am putut, urmand sa mai facem rost de bani ca sa pietruim si restul. Bani am avut de la Fondul Roman de Dezvoltare Sociala (FRDS); am castigat trei proiecte din cinci cate erau in discutie, si asta pentru ca au fost foarte motivate. Ne-am descurcat fara sa cheltuim mai nimic de la bugetul local destul de sarac”.
Pe mai mult de 30 de kilometri, cararile au fost transformate in cai de acces cum n-au sperat sa vada batranii din “Varful Varfului”, cum ii mai spune satului Petreasa. “Acum poti merge cu masina; pentru noi ii ceva asa ca o minune. Nici cu caru’ nu puteam trece inainte.
Poate vara, da’ iarna nici intr-un caz; de cate ori nu am cazut cu el, caru’ si noi si boii laolalta”, spune Maria Trif, o femeie de 80 de ani.
Tot in proiectul inceput in urma cu numai cateva luni a fost inclusa instalarea curentului electric, inclusiv in cele mai izolate case din comuna. Telefonia nu este instalata in toate casele, dar in curand o firma coreeana va aduce in sate radiotelefonia, in urma unor tratative purtate de primar si reprezentantii RomTelecom.
In rest, satenii sunt la curent cu ce se intampla in tara si nu numai, pentru ca prind toate posturile de televiziune prin cablu: Horea a devenit, acum cinci ani, prima comuna din Apuseni in care s-a tras cablu TV.
Acum urmeaza sa se construiasca prima cabana. Dupa cum scrie in proiect, oamenii s-au obligat ca pana la sfarsitul acestui an sa ridice 15 cabane, iar pana la sfarsitul anului viitor alte 15.
Cabanele vor fi racordate la reteaua de apa potabila si de canalizare (cu apa captata din izvoare), la reteaua electrica, vor avea telefon, televizor si mobilier rustic.
Parteneri in proiect sunt satenii proprietari de pamant, Consiliul Local, Ministerele Transporturilor, Lucrarilor Publice si Locuintei, Turismului, Sanatatii si Mediului, RomTelecom, Romsilva, FRDS, Banca Mondiala, Clubul de Ecologie si Turism Montan Albamont.
Ar mai fi de spus ca, in urma cu numai cateva zile, Guvernul a decis sa reduca la jumatate tarifele de clasificare si autorizare a pensiunilor turistice din mediul rural, ceea ce e o veste de bun augur pentru bugetul proiectului.
Matrimoniale la Dambu lui Gaf
Satenii mai au in sarcina sa puna pe hartie legendele locurilor, pentru realizarea unei monografii complete. Iar apoi vor fi amenajate cele mai interesante locuri. Unul din ele este “Dambu lui Gaf”, o culme la intretaierea a trei sate.
Se spune ca nici o fata nu scapa “curata” daca se aseza sa se odihneasca pe acest damb; flacaii mai ai dracului le pandeau pe fete si le “placeau”, dupa care le luau de neveste. “Mai multe s-au pe damb decat acasa”, rad cu pofta satenii mai batrani care au trait acele vremuri.
Dambu va deveni in luna aprilie a acestui an un minunat loc de popas. “Sa-i ajutam pe tinerii care se mai hodinesc si astazi pe Dambu lui Gaf”, glumeste primarul Corneliu Olar.
Toate traseele turistice vor fi marcate si se vor amenaja 50 de locuri de adapost, 50 de locuri de popas si 15 puncte de prim ajutor. Vin apoi la rand curatarea apelor curgatoare si amenajarea izvoarelor cu apa potabila.
A fost deja amenajat primul izvor, de fapt o fantana de piatra care dateaza de acum 250 de ani. “Primarul s-a indragostit pur si simplu de apa rece din acest izvor, iar noi i l-am facut cadou”, spun satenii din Petreasa, unde se afla fantana, care se numeste chiar “Fantana Primarului”. Satenii au facut un popas cu banci si mese si au pietruit locul.
Intre cei ce au imbratisat ideea proiectului este si un batran pe nume Costin Nicola, care locuieste in Dealul Fericetului si este nici mai mult nici mai putin decat stra-stranepotul lui Horea.
“De-a fi sa mai traiesc numa’ pana cand oi vedea ca ne calca si noua strainii pragul, aici unde s-a nascut stramosu’ meu Horea, langa frasinul lui de care io am grija – as muri impacat ca s-a schimbat viata motului in bine.
Ca sa stiti dumneavoastra ca noua nu ne-o fost deloc usor sa traim aici in creierul muntilor, colindand ?ara Motilor cu donite si ciubara”, spune mos Costin, uitandu-se undeva peste culmile Fericetului.