Intensificarea relatiilor intre state cu economii dezvoltate diferit poate duce la dezechilibre majore.
Procesul de globalizare a dus la dezvoltarea unei regiuni importante din sud-estul Asiei in ultimii zece ani, dar a produs in acelasi timp si serioase crize economice. Analistii economici se intreaba daca acum, cand in regiune se anunta o noua perioada de prosperitate, economiile locale sunt pregatite sa faca fata efectelor secundare, scrie International Herald Tribune.
In anii ”90, libera circulatie a marfurilor si a capitalului a transformat Malaiezia si Thailanda in economii de clasa medie, a facut din Singapore un stat bogat si a ajutat Vietnamul sa inceapa descentralizarea economiei. Crizele din anii 1997-1998 au aratat si partea goala a paharului. Creditele masive si circulatia rapida a banilor in ambele directii au reprezentat un dezastru pentru moneda nationala si pentru intregul aparat financiar.
Dupa aproape un deceniu, o noua perioada de prosperitate se apropie. China, aflata in dezvoltare, si renasterea Japoniei reprezinta semne clare asupra unor cereri tot mai mari de bunuri si servicii in zona. Unele tari iau masuri speciale, Vietnamul, de exemplu, incurajeaza studentii sa invete japoneza in locul englezei. Insa politicile fiscale si financiare sunt mai greu de conceput si, mai important, mai greu de aplicat.
Principala provocare pentru economia statelor din Asia o reprezinta masurile de retinere a economiilor inainte de explozia pietei. Cu o cerere atat de mare pentru produsele lor, inflatia este de asteptat sa creasca si totodata sa puna rezervele monetare in pericol.
Inflatia din regiune este provocata de acelasi mecanism care a determinat cresterea pretului petrolului in ultima vreme, adica de solicitarile externe, este de parere Wong Keng Siong, senior economist la banca DBS din Singapore.
“In mod traditional, pentru majoritatea economiilor din sud-estul Asiei, cresterea e provocata de exporturi si nu de cererea de pe piata interna”, a afirmat el.
Felul in care tarile din zona abordeaza problema este diferit de la caz la caz. Incepand cu luna mai 2005, Banca Nationala a Thailandei a folosit un sistem de prognozare a inflatiei. Banca isi planifica deciziile pentru termene scurte in locul previziunilor anuale, varianta care nu ia in calcul modificarile de pret la energie sau mancare, de sub 3,5%.
Masurile luate limiteaza posibilitatile de influentare a deciziilor bancii de catre somaj sau de catre factorii politici. Economia are totusi posibilitatea sa se “supraincalzeasca”. Cu toate ca inflatia medie in februarie a fost de 2,7%, calculata la nivelul unui an intreg, inflatia pe intreg anul a fost de 5,6%, ceea ce reprezinta mai mult decat ar accepta orice economie industrializata. Banca a marit impozitele in incercarea de a calma lucrurile.
In Indonezia, situatia este mai grava. Preturile au crescut cu aproape 18% in ultimele 12 luni din februarie anul trecut. Guvernul a fixat limite ale inflatiei din ce in ce mai mici pentru 2005, 2006 si 2007.
Aflata inca in atentia previziunilor economice, cel putin acesta este motivul invocat de catre banca centrala, limita pentru 2006 a fost ridicata la 8% de la 6,5%, dupa ce initial fusese fixata la 4,5%. Aceasta flexibilitate poate fi perceputa diferit pe piata.
Unii analisti considera ca este vorba de lasitatea bancii fata de mediul economic, in timp ce altii considera ca este vorba doar de masuri preventive.
Malaiezia, unde inflatia pe ultimele 12 luni, din februarie anul trecut, a fost de doar 3,2%, nu ar trebui sa aiba astfel de probleme. Banca centrala a planificat cresteri economice pe termene scurte pentru acest an. Cu toate ca nu a dezvaluit o limita clara a inflatiei, economia Malaieziei are un avantaj deosebit fata de restul economiilor in controlul capitalului.
Malaiezia nu a fost singura tara care a reactionat la criza financiara din Asia din anii 1997 si 1998 prin incercarea de a regulariza circulatia monetara in afara tarii. Thailanda si Indonezia au incercat de asemenea sa controleze investitorii.
Dar reglementarile adoptate in Malaiezia in septembrie 1998 aveau scopul de a crea o noua realitate economica si nu de a dezveli rani vechi. La timpul respectiv, multi analisti si economisti au prezis consecinte grave. Raspunsul a venit in timp: oportunitatile de investitii in Malaiezia erau atat de profitabile incat merita orice risc venit dinspre organele de control. Totusi, autoritatile nu erau complet eficiente. Cercetarile facute de catre Simon Johnson de la Institutul Tehnologic din Massachusetts si Todd Mitton de la Universitatea Brigham Young din Provo, Utah, sugereaza faptul ca autoritatile au acordat companiilor implicate in politica avantaje nemeritate sub forma unor finantari suplimentare. Alte studii releva faptul ca autoritatile pot provoca dezvoltarea pietelor negre si a concurentei neloiale.
Acum, autoritatile pot prezenta un stabilizator pentru economie. Pe masura ce inflatia creste, nervii investitorilor pot ceda si riscurile pe care autoritatile si le asuma cresc. Daca investitorii devin retinuti, ar putea avea aproximativ acelasi efect cu o majorare a impozitelor de catre banca centrala. “Totusi, rolul autoritatilor nu mai poate fi atat de important precum era”, sustine Ahmad Zubaidi Baharumshah, profesor de economie la Universitatea Putra din Serdang, Malaiezia.
“In timpul perioadei de instabilitate, dorea sa detina controlul absolut. Acum este mult mai deschis”, declara acesta despre guvernul de la Kuala Lumpur.
In timp ce controlul autoritatilor a slabit treptat, cresterea valorii exporturilor de ulei din Malaiezia, tendinta regasita si in China, Japonia si India, poate pune mai multa presiune pe inflatie. “Va afecta preturile, dar nu stim exact cu ce valoare”, a declarat Baharumshah.