Cativa copii din satul Musenita privesc nostalgic fasia de pamant care-i desparte de satul Bahrinesti, prin gardul de sarma ghimpata de-a lungul caruia marsaluiesc soldati in uniforme kaki, cu armele mereu in pozitie de tragere, insotiti de caini mari si fiorosi. Pana in urma cu cateva luni de zile, pamantul acela de “dincolo” era teritoriu romanesc. Era in 1944, moment in care autoritatile sovietice anexau Bucovina de Nord la Uniunea Sovietica. Astfel Bahrinestiul devenea linie de demarcatie intre Uniunea Sovietica si Romania.
Printre copiii de atunci ai caror parinti reusisera sa fuga peste granita in Romania, se numara si Vasile Andru, care avea sa devina peste ani “scriitorul pelerin”. Acest om cu personalitatea innobilata de puterea ascezei a reusit sa ajunga in zone geografice la care altii nici macar nu au curajul sa viseze: India, Muntele Athos, Tibet.
Crescut intr-o familie de tarani romani harnici si spirituali, scriitorul Vasile Andru nu a citit nici un text “profan” pana la varsta de 11 ani. Exista in familia lui o atmosfera profund religioasa, iar parintii aveau rolul de a transmite copiilor invataturile Bibliei, tinandu-le treaz interesul mai cu seama prin povestirile cuprinse in aceasta. Partea narativa a Cartii Cartilor a intretinut in sufletul copilului de atunci o puternica emotie.
Obisnuit cu pelerinajele parintilor la manastirile Putna si Sucevita, Vasile Andru a ramas profund impresionat de chilia lui Daniel Sihastrul, pe care a vizitat-o de nenumarate ori si in preajma careia s-a simtit de fiecare data extraordinar de bine. Probabil de acolo s-a nascut inclinatia catre practica isihastra si dorinta de interiorizare.
Primele lecturi “profane” i-au marcat existenta in chip semnificativ. “O poveste in ?ara Dunelor” de Hans Christian Andersen avea sa insemne pentru Vasile Andru descoperirea unei alte lumi, despre a carei existenta nu stia absolut nimic. Terenul mintal al adolescentului din acea vreme dovedea o sensibilitate extraordinara fata de orice drama. Magia vizualizata prin intermediul povestirii i-a incendiat brusc mintea. Aceasta stare mai poate fi intalnita astazi doar in comunitatile primitive din unele zone ale Asiei si Polineziei, care pot recepta lucrurile la nivelul subconstientului printr-un fel de “curatenie vulnerabila” a mentalului, afirma scriitorul Vasile Andru. Atunci cand esti copil, anumite lucruri nu pot fi cenzurate de constient, asa incat numai un copil poate participa la “faptul magic”. Tragediile lasa urme foarte persistente in mentalul lui, motiv pentru care ele ar trebui fie orientate, fie eliminate de catre parinti, conchide scriitorul, in cunostinta de cauza.
Crescut in spiritul moralei crestine, inconjurat de peisaje inspiratoare si coplesit de lectura unor carti care i-au produs revelatii, Vasile Andru este convins ca a ramas din copilarie cu o perceptie solara. Pecetea solaritatii este evidenta aproape cu fiecare noua carte pe care o scrie. Pulsiunea straturilor de amintiri, de ecouri afective provoaca o eruptie a lor dinspre trecut spre prezent, ca niste mici containere de energie.
Autor a peste 20 de carti, una mai interesanta decat alta, Vasile Andru a calatorit in intreaga lume cu sentimentul pelerinajului ascetic, convins ca de fiecare data a redescoperit acel teritoriu al copilariei, cu imaginea multimilor adunate in jurul manastirii Putna, la ceas de sarbatoare.