– Dragă Vasile Muste, să începem dialogul nostru vorbind despre o cifră, și anume despre „40”…
– Dacă „n-ar fi fost poeții care-au fost” despre cifra aceasta nu am vorbi astăzi. Mai ales datorită lor, dar și celor ce sunt. A existat, este și azi o legătură a celor mai degrabă plecați cu cei rămași (tu, Lucian ești unul dintre aceștia din urmă, neostenit prieten). Noi, maramureșenii, nu am făcut altceva decât să păstrăm, cum-necum, legătura. Astfel se împlinesc acum 40 de ani de poezie la Sighetu Marmației. Drumurile spre Nord ale poeților din România, în fiecare toamnă, nu au fost zadarnice. Praful s-a așezat peste „epoci și conducători” dar pulberea de aur de pe cărările străbătute în fiecare toamnă de poeți se vede la asfințitul soarelui, mai ales la asfințit (acolo, la sfinți, unde sunt și poeții-prieteni grăbiți), în Maramureș.
– Măsura unui lucru este dată de oamenii care-l fac, iar a unui loc de oamenii care-l frecventează. Te rog să încerci un „inventar” al celor care-au „locuit” Festivalul de la Sighet în cei 40 de ani de existență.
– Faptul că „noi locului ne ținem” vine de la cei care locuiesc împreună cu sfinții. Altfel de ce mai ales în asfințit se vede pulberea de aur? Aur a existat dintotdeauna în Maramureș. Cel despre care vorbesc l-au adus aici poeții, astăzi se poate vorbi de un oraș de aur al Poeziei. Acesta este Sighetu Marmației. Aproape toți poeții țării au fost aici: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Teohar Mihadaș, Ion Iuga, Adrian Păunescu, Lucian Valea, Sergiu Adam, Valentin Tașcu, Cristian Popescu, Ion Zubașcu, Ion Burnar, Anghel Dumbrăveanu, Gheorghe Chivu, Mircea Belu, Călin Angelescu, Mihai Cupcea, Marian Nicolae Tomi, Ștefan Drăghici, Nicolae Tzone dar și ai altor țări: Andreas Saurer, Alois Bischoff, Tadeus Pfeifer, Ervin Messmer (Elveția), Gaal Aron, Balazs F. Atila, Szenmartony… (Ungaria), Andrukov, Vasile Tărîțeanu, Gheorghe Moiș (Ucraina), Adam Puslojic și Lubița Rachici (Serbia), Vasili Mahno (SUA), …(Cehia), Arcadie Suceveanu, Leo Butnaru, Nicolae Dabija… (Republica Moldova), (Cehia) etc. etc. Acestora li se adaugă cei care vin mereu la Sighetu Marmației: Ioan Es Pop, Nicolae Prelipceanu, Marian Drăghici, Cassian Maria Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Lucian Alexa, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, Radu Țuculescu, Adrian Popescu, Ion Mureșan, Vasile Gogea, Augustin Ioan, Ioan Pavel Azap, Mihail Gălățanu, Lucian Vasiliu, George Vulturescu, Ioan Moldovan, Mircea Petean, Ion Mircea, Dinu Flămând, Ioana Crăciunescu, Dan Moșoiu, Ioan Pintea, Olimpiu Nușfelean, Paul Vinicius, Dumitru D. Silitră, Sorina Bloj, Vasile Proca, Lucian Alexa, Horia Gârbea, Nicolae Sava, Traian Ștef dar și maramureșenii Nicloae Scheianu, Vasile Morar, Emanoil Luca, Lucian Perța,… Pe cei omiși aici îi voi ruga să mă ierte pentru că „Nime-n lume n-o să știe/ Căci a fost sub pălărie/ Și-apoi cine treabă are?”.
– Eu am să spun acum „Laurențiu Ulici”. Spune dumneata mai departe…
– Spun Laurențiu Ulici și se cuvine să adaug: aproape 25 de ani numele lui a fost legat de Festivalul de la Sighet. Nimeni ca el nu s-a zbătut să așeze Sighetu Marmației pe harta poeziei românești. Nu sunt mulți cei care au iubit ca el Maramureșul. Când la Sighetu Marmației i s-a decernat titlul de cetățean de onoare, Laurențiu Ulici a rostit impecabil, cuvânt cu cuvânt „Laudă țăranului român” discursul lui Liviu Rebreanu la primirea în Academia Română. Eu cred că lui Laurențiu i se cuvine, chiar dacă post-mortem, titlul de academician. Toate discursurile domniei sale (mereu impecabile), chiar dacă nu vizează Academia sunt cel puțin de intrare (măcar acum!) în Academie.
– Acum 15 ani, în prefața volumului antologic „Un sfert de veac de poezie”, pe care l-ai îngrijit, Laurențiu Ulici scria: „La douăzeci și cinci de ani de prezență în geografia literară a României, Festivalul de poezie de la Sighetu Marmației este unul dintre argumentele care atestă cel mai convingător capacitatea poeziei de a fi peste vremi…” Cât de actuală mai este astăzi această afirmație?
– Negreșit actuală. Locul numit Maramureș are neștiute rădăcini subterane și aeriene cu care e legat de poezie. Aproape toți poeții, români sau străini, care au trecut pe aici au avut sentimentul că se află într-un loc binecuvântat în care poezia e la ea acasa. Nu știu nici astăzi ce le-a dăruit pământul acesta sau Dumnezeu maramureșenilor de sunt atât de apropiați de poezie. Cunosc poeți care se mândresc cu prietenia arătată de țăranii Maramureșului dar și maramureșeni care așteaptă Festivalul ca pe o mare sărbătoare. Sărbătoare a poeziei, a cântecului. A hori însemna, probabil, pe vremuri a spune, întrun anume fel, poezie și, de la verbul a hori vine, desigur, și substantivul horincă. Aici am găsit, format din șase versuri, și cel mai teribil blestem din folclorul românesc, blestem care spune: „Cine m-a dat la necaz/ N-aivă pânză pe obraz;/ N-aivă pânză, n-aivă cruce/ Nici la groapă cine-l duce,/ Nici groapă cine-i săpa/ Sape-i cine s-a-ndura”. Sub o formă sau alta, poezia există și a existat dintotdeauna în Maramureș.
– Hai să nu-i uităm nici pe cei cărora li se datorează începuturile Festivalului…
– În toamna anului 1974 Festivalul a fost inițiat de un grup de oameni care iubeau poezia: Alexandru Țiplea, Constantin Calogherato (basarabean căsătorit în Maramureș), Ioan Dorel Todea, Ion Ardeleanu, poetul Gheorghe Chivu, I. Ardelean, dar și mai tinerii poeți Gheorghe Pârja, Echim Vancea, Gheorghe Mihai Bârlea iar câțiva ani mai târziu a venit aici Laurențiu Ulici care a schimbat fața festivalului conferindu-i, până la sfârșitul vieții, pondere, rigoare și modernitate.

– De ce rimează oare în Maramureș, parcă mai bine decât oriunde, cuvintele „prietenie” și „poezie”?
– Când și-a asumat calitatea de mentor al festivalului, Laurențiu Ulici și-a adus la Sighetu Marmației prietenii lui, scriitori. Despre valoarea lor știa cel ma i bine tânărul critic. Și dacă Laurențiu Ulici a făcut totul în numele prieteniei noi nu puteam să spunem și să facem altceva. Prietenia ne-a ajutat să trecem și ediții mai dificile, mai sărace, să rezistăm prin ani. S-a dovedit că Maramureșul se hrănește cu poezie și cei care au venit și vin mereu la Sighetu Marmației știu asta. Toți poeții care au trecut pe aici să sfințească locul au fost sfințiți de mirificul loc.
– La Sighet mai funcționează și o rimă tragică: „poezie/ pușcărie”…
– Sintagma îți aparține și este multadevărată. Nu știu bine câtă poezie s-a scris aici până la deschiderea pușcăriei politice, dar in această stranie construcție (Sighetu Marmației deține una dintre cele mai stranii zidiri din lume, primărie-judecătorie-pușcărie sunt o singură construcție) s-a scris cu adevărat poezie. Au făcut asta mulți din elita românească adusă să se stingă la Sighetu Marmației
– Sunt nu puțini poeți însemnați în Nord (printre care te prenumeri). Cum se face că Festivalul de la Sighet a fost și este unul deschis și nu unul al auto-băgării în seamă? Cum ați reușit să vă salvați de ademenitorul narcisism provincial?
– Nu cred că există narcisism provincial. Există doar narcisism și de el suferă cei cu mai puțină credință (Nu vă semețiți se spune de multe ori în Cartea Cărților) și, probabil, cu mai puțin talent. Maramureșul are munți și ei nu pot fi priviți de sus așa cum pot fi privite câmpia sau marea.
– Cred că Festivalul de poezie de la Sighet are o însemnătate aparte în biografia multor poeți care i-au „trecut pragul”. Prezența acelor poeți a însemnat oare, la rândui ei, ceva pentru Sighet?
– Locul de poezie și de pușcărie, de tine numit Sighetu Marmației, este chiar așa. Peste uriașa suferință îndurată aici trebuia să vină, să se așeze poezia. Și ea a venit. Cu Laurențiu Ulici, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Perte Got, Mircea Belu… Numele, cărțile, memoria lor rămân aici să fie amintite mereu, dar mai ales toamna când orașul se umple de un plăcut aer de taină și sfințenie. Cu acestă atmosferă întâmpină Sighetu Marmației, an de an, poezia românească și internațională.
– Altă cifră: „35”. Puțin mai la sud de Sighet, la Desești… Ce-i cu ea (cu cifra) și ce-i acolo (la Desești)?
– Cinci ani mai târziu, în 1979, la Festivalul de la Sighet a venit Nichita Stănescu. În localitatea Desești, comuna poetului Gheorghe Pârja, s-au reunit poeții într-un recital în fața țăranilor. Mulți dintre ei și-l amintesc și acum pe Nichita. O sală din Căminul Cultural de acolo îi poartă numele. Întâlnirile de acolo poartă de atunci numele Serile de Poezie Nichita Stănescu de la Desești.
– Hai să facem o preumblare prin toamna anului 2013. Cum va fi (sau cum visezi că va fi) a XL-a ediție a Festivalului? Dar mai departe?
– Cred că una de excepție. Pe lângă apariția (anul 7) revistei Marmația literară, festivalul va avea, cum îl are de șase ediții, ca președinte pe Gheorghe Grigurcu (cel mai mare câștig al anilor de după Laurențiu Ulici), aici vor fi prezenți invitați din Italia, din Franța… și mulți scriitori români îndragostiți de Maramureș și pe care Maramureșul îi iubește pentru marea lor poezie.
Notă: A XL-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației va avea loc în perioada 27-29 septembrie a.c. Dialogul cu poetul Vasile Muste s-a petrecut în luna iulie 2013.