Arta nu se rezuma la o suma de opere si nici chiar de capodopere. Ea mai inseamna si o anumita atmosfera de libertate, fantezie si umor. Uneori, poate insemna chiar si o bucatarie in care se gateste printre tablouri.
Strada Brancoveanu din Timisoara este poreclita de multa vreme “Fasia Gaza”.
Buticuri peste buticuri, cu iz si atmosfera orientala si cu vanzatori pe spranceana, majoritatea arabi, unde poti sa cumperi ce vrei si ce nu vrei. O aglomerare de oameni, marfuri si mirosuri care iti dau senzatia ca te afli intr-un bazar oriental teleportat pe malul Begai. Cu oameni care te imbie si cu care poti negocia un pret pe buzunarul tau. Mini-magazine sunt amenajate la subsol cu marfa expusa in strada.
Galeria de la numarul 28
Pe aceasta strada colorata nimeni nu banuieste ca tot la un subsol a fost amenajata, la numarul 28, o galerie particulara de arta. Patronii ei, sotii Badescu, nu si-au propus atat sa scoata castiguri spectaculoase din ea, ci sa promoveze arta tinerilor.
ai pentru ca usa galeriei e tot timpul deschisa, unii trecatori cu plase incarcate de marfa intreaba politicos daca nu se vand galerii pentru geamuri, iar altii, crezand ca au intrat intr-un muzeu, cer sa plateasca bilet la intrare.
Marie-Jeanne Badescu ii refuza politicos pe cei care vor sa cumpere galerii si-i invita la fel de politicos sa viziteze galeria pe cei care vor sa cumpere bilete.
Unii vor sa expuna in bucatarie
Amenajata in penumbrele unui demisol locuit, galeria are una dintre intrari in strada, iar alta in bucatarie. De fapt galeria face corp comun cu bucataria, iar vernisajele se prelungesc de multe ori pana la dimineata, cand artisti si critici, vizitatori si prieteni se retrag la masa din bucatarie.
“Galeria este un loc in care se traieste firesc, fara ifose si fara pretentii. Este in primul rand un loc de trecere. Oricine vine la noi, viziteaza mai intai galeria”, spune Marie-Jeanne. Mai mult, unii artisti au refuzat spatiul galeriei si au cerut sa expuna chiar in bucatarie.
Aproape o suta de expozitii
Cand au deschis galeria, sotii Badescu au spus ca gestul lor reprezinta o declaratie de dragoste adresata Timisoarei. “Am visat noaptea ca voi deschide o galerie de arta si asa s-a intamplat. Ovidiu, sotul meu, a amenajat tot spatiul acesta in care si locuim si vernisam”, afirma Marie-Jeanne.
Asa cum si-au propus de la inceput, pe parcursul celor aproape o suta de expozitii si manifestari, i-au promovat doar pe artistii tineri si valorosi.
“Nu ne-am ferit decat de kitsch si de amatorism. Galeria nu ne-a adus bani, ci prieteni. Am devenit o famile cu artistii”. Marie-Jeanne compara acest spatiu cu o carte pe care o scrie zilnic si care este mereu deschisa.
Oferte de inchiriere
Sotii Badescu au primit de nenumarate ori oferte de a inchiria galeria si de a o transforma intr-un spatiu comercial. Unii solicitanti au fost chiar foarte insistenti. Deocamdata, insa, inutil. “Suntem singurii din tara care avem o galerie cu bucatarie alaturata”, se mandresc ei.
Ideea de a desfiinta granita dintre casa si galerie le-a placut si criticilor de arta. Dintre acestia, Pavel ausara si Dan Perjovschi nu rateaza niciodata ocazia de a servi o cina memorabila printre fascinante peisaje si tablouri de natura moarta.
Marie-Jeanne Badescu e o cunoscuta scriitoare timisoreanca. Proza ei este adeseori inspirata din arta plastica. Ea scrie jurnalul intamplarilor din viata ei cu rigoarea cu care organizeaza vernisajele: Podul Talienilor, Saltimbancii, Insemne dintr-o galerie sunt cele trei volume de proza scrise de ea.
In prefata ultimei ei carti, Pavel ausara scrie despre Galeria 28: “O galerie atipica, greu de asociat cu orice alt spatiu de expunere din tara”.
Patru mii de vizitatori
“Au fost si momente de impas, pentru ca nu a fost usor sa tinem in brate aceasta galerie, mai ales din punct de vedere financiar. Apoi este si un exercitiu de viata pentru noi, deoarece, cu toate eforturile, nu suntem noi personajele principale, ci artistii care expun. Eu sunt personaj principal doar la bucatarie si atunci cand imi scriu cartile”, sustine galerista timisoreanca.
Peste 4.000 de oameni au trecut pragul acestei galerii si, o data cu el, pragul casei. Marie-Jeanne Badescu se ocupa de protocol, de tiparirea invitatiilor si a afiselor. Dar e rentabil, merita efortul? Sotii zic ca da. Caci recompensele vin, chiar daca par mult mai evidente cele de ordin spiritual decat cele materiale.