Scriitorului cubanez Guillermo Cabrera Infante (1929-2005) a căzut în dizgrație la scurtă vreme după venirea la putere a lui Fidel Castro, după ce regimul îi cenzurase un documentar despre viața de noapte din Havana. I s-a interzis să mai publice în Cuba și i s-a propus poziția de atașat cultural la Bruxelles. După o ultimă revenire la Havana în 1965, a renunțat la diplomație și s-a întors pentru totdeauna în Europa. A trăit în Anglia până la moarte.
Cabrera Infante a scris mult, a fost și premiat, iar cartea care i-a încununat cariera este romanul de față, Trei tigri triști*), publicat în 1965, o capodoperă care apare pentru prima dată în limba română. “Umorul, jocurile de cuvinte, caracterul cinematografic și nostalgia stăruitoare a unui oraș care, de fapt, nici nu a existat vreodată, sunt ingredientele principale ale operei lui Guillermo Cabrera Infante – scrie Mario Vargas Llosa. Havana din povestirile, romanele si articolele sale, Havana ce rămâne vie în memoria cititorului datorează, la fel ca Dublin la Joyce, ca Trieste la Svevo sau ca Buenos Aires la Cortázar, mai mult fanteziei decât memoriei autorului ei. […] Niciun alt autor de limba spaniolă, cu excepția poate a inventatorului satului Macondo, nu a mai reușit să creeze cu atâta forță și culoare o mitologie citadină, așa cum a reușit cubanezul Guillermo Cabrera Infante.”
Este un roman unic în felul său, fascinant, voluminos, în mare parte experimental, greu de rezumat, pentru a cărui lectură e nevoie nu numai de multă răbdare, ci și de multă cultură sau măcar cunoaștere aprofundată a unor epoci literare și artistice. De la un moment încolo subsolurile paginilor sunt pline de note despre personalitățile amintite în text sau care explică figurile de stil ale autorului. Deși a fost comparat adesea cu “Ulysse” al irlandezului Joyce, amintit și el în text, “Trei tigri triști” este mai degrabă un roman despre limbaj. În mod esențial, sutele de pagini cuprind o serie de monologuri (în cea mai mare parte acestea îi aparțin fotografului Arsenio Cue – care se arată a fi actor – și ziaristului Silvestre) sau discuții între personajele principale care trăiesc în Cuba dinaintea căderii lui Batista, o Cubă în care distracția și căutarea plăcerii sunt totul. Majoritatea personajelor sunt artiști sau oameni care trăiesc de pe urma sau în marginea spectacolelor de noapte, în general avuți și cosmopoliți. În centrul poveștii se află Estrella, o negresă imensă care își face intrarea în spectacolul de noapte al Havanei, cu o voce inegalabilă, capabilă să cânte admirabil fără niciun acompaniament, care într-un final ajunge celebră și moare în Mexic. Sunt multe alte personaje, un narator fotograf, un cuplu de pederaști, un cuplu de nimfete, un cuplu de americani care vizitează Havana, o femeie căsătorită care discută la nesfârșit cu psihiatrul ei, doi artiști – un actor și un fotograf – beți care discută fără încetare târându-se unul pe celălalt prin Havana, din bar în bar etc, dar niciunul nu are forța imensei negresei și mai ales a celui numit Bustrofedon, personaj care inventa expresii la care ți se împleticește limba (una din ele fiind “trei tigri triști la treieriș”, care dă și titlul romanului), vâna cuvinte prin dicționare, singurele cărți pe care le citea, mai bune, socotea el, decât visele, decât fanteziile erotice, decât cinematograful. Digresiunile sunt uneori interminabile, dscuțiile personajelor sunt adesea stupide, lungi, dar într-un limbaj fermecător. Romanul e o carte despre cultura clubului de noapte din epoca preCastro, o perioada dură a cărei descriere romancierul o ignoră. Cabrera Infante alege în mod deliberat să ignore istoria politică și ororile sale.
Felurile de a vorbi sunt și maniere de a scrie – afirmă la un moment dat Cabrera Infante, demonstrând cu acest roman cu o enormă varietate a stilurilor. Pe bună dreptate s-a spus despre “Trei tigri triști” că a însemnat un moment de referință în istoria literaturii hispanoamericane prin ruptura de canoanele lingvistice ale genului. Editura Curtea veche prezenta traducerea despre care vorbim drept “un cabaret al limbajului, în care spectacolul deconcertează, incită, exasperează căutătorul de sens”. Dar dincolo de subiectul mai mult sau mai puțin lămuritor al romanului, încă de la primele pagini orice cititor va fi năucit de traducere, poate cea mai remarcabilă publicată de editurile noastre în 2010. Rar mi-a fost dat să citesc o traducere în care cel care a tălmăcit-o în limba română să fi muncit mai mult, dovadă că a simțit nevoia să adauge o “Notă a traducătorului” din care redăm un fragment edificator: “Traducerea de față este, prin excelență, ceea ce în teoria actuală a traducerii se numește <<echivalentă>>, cum, de fapt, trebuie să fie toate traducerile. Cititorul va întâlni pagini sau fragmente care redau vorbirea și scrierea inculte, de mahala, cu greșeli de pronunție și de ortografie; greșeli de punctuație; creații lexicale ale autorului (și, respectiv, ale traducătorului); vorbirea elegantă și/sau afectată a unor personaje din lumea cultural-artistică; nenumărate jocuri de cuvinte; palindromuri și un lung <<et cetera>>. Evident, am încercat, în limitele permise de sistemul limbii române, să recreez toate aceste elemente: o română vorbită de clasele de jos, inculte sau semianalfabete, cu unele urme dialectale; am creat cuvinte noi, inteligibile, cred; am căutat jocuri de cuvinte corespunzătoare în limba română dar nu întotdeauna a fost posibil; am ilustrat palindromurile originale cu altele din română și, mai ales, am respectat stilul și scriitura lui Guillermo Cabrera Infante, foarte personale și, în același timp, geniale și flexibile, cum dovedesc savuroasle parodieri ale unor scriitori prezente în acest roman.” În tot acest travaliu dificil Dan Munteanu Colan n-ar fi reușit dacă n-ar fi avut îndelungata experiență de traducător și, mai ales, îndelungata experiență de catedră, de decenii bune el ocupându-se de lingvistică, mai cu seamă de când este profesor de filologie romanică la Universitatea Las Palmas de Gran Canaria.
*) Guillermo Cabrera Infante – Trei tigri triști, Editura Curtea Veche. Traducere din limba spaniolă și note de Dan Munteanu Colan.