Am descoprit cele șase dimensuni ale Stilului Emoțional printr-o întâmplare norocoasă, în cursul cercetării mele în domeniul neuroștiinței afective, în studiul asupra bazei cerebrale a emoției umane. Nu am stat niciodată jos, într-o zi, și nu am decis să visez diferite Stiluri Emoționale, pentru ca apoi să mă duc să fac o cercetare care să arate că există. În schimb, încă de la începutul carierei mele, așa cum voi explica mai pe larg în capitolul următor, am fost fascinat de existența diferențelor individuale.
Chiar dacă ești un citiror atent și obișnuit de articole pe teme științifice, mai ales de psihologie și neuroștiință, probabil că nu observi că concluziile trase de aproape fiecare studiu se aplică doar mediei sau celei mai mari părți dintre subiecții cerecetării. Poate că studiul a descoperit că prea multe opțiuni împiedică luarea unei decizii sau că oamenii își întemeiază judecățile morale mai degrabă pe baze emoționale decât pe baze raționale; poate că a conchis că, atunci când se spală pe mâini, se simt mai puțin stânjeniți de comiterea unei acțiuni neetice sau de gândirea unui gând imoral sau că oamenii tind să prefere candidatul politic mai înalt celui mai scund. Ceea ce citești rareori, însă, este că răspunsul mediu integrează o varietate largă de răspunsuri, la fel cum o face „greutatea medie” a adulților din cartierul tău. Raportarea la și concentrarea numai asupra acestei medii riscă să conducă la ignorarea unor fenomene foarte interesante, și anume extremele – în acest exemplu persoanele care sunt periculos de supraponderale și persoanele care sunt anorexice, care nici măcar nu ai bănui că există, dacă ai văzut numai că greutatea medie este, să zicem, de aproximativ 80 de kilograme.
Tot așa stau lucrurile și în cazul comportamentului psihologic și reacțiilor emoționale. Există aproape întotdeauna extreme: persoana care nu îi judecă pe membrii grupului său etnic sau național mai tolerant decât pe cei care sunt diferiți de ea sau persoana care nu respectă ordinul de a-i administra un șoc electric cuiva, aflat în spatele unui paravan, cu scopul de a-l ajuta să „învețe mai bine”. Am fost întotdeauna atras de abateri, convins că cercetarea asupra comportamentului uman, gândirii și emoțiilor are nevoie să se concilieze cu diferențele individuale. Mai mult decât atât, am conchis cu mult timp în urmă, că existența diferențelor indivduale este cea mai remarcabilă caracteristică a emoției.
Acest lucru m-a condus pe drumul cel bun încă de la început. Momentul revelației mele a venit odată cu descoperirea întâmplătoare a faptului că oamenii diferă cu un factor de treizeci în nivelul activității cortexului lor prefrontal – activitate asociată cu fericirea și abordarea cuiva sau cu frica, repulsia, anxietatea și retragerea. Din acel moment, cercetarea mea s-a concentrat asupra diferențelor individuale, ceea ce m-a condus la conceptul de Stil Emoțional și la dimensiunile care îl contituie.
Fiecare dintre noi răspunde în mod diferit la stimuli emoționali, iar a vorbi despre „cei mai mulți oameni” sau despre „persoana medie” înseamnă a ignora complet acest lucru. Înțelegerea naturii acestei variații, am simțit eu, i-ar permite fiecăruia dintre noi să urmeze imperativul clasic „Cunoaște-te pe tine însuți”.
De asemenea, ar avea și alte consecințe în lumea reală. Studierea variației în răspunsul emoțional ne-ar permite să prezicem cine ar putea fi vulnerabil la boli mentale și să prezicem chiar și un nivel de anxietate și tristețe care să-i permită rămânerea în afara bolii psihice sau la care să fie rezilient în fața adversității.
Din volumul Creierul și inteligența emoțională. Cum îți influențează tiparele lui unice felul în care gândești, simți și trăiești și cum le poți schimba, de Dr. Richard J. Davidson și Sharon Begley, în pregătire la Editura Litera, în seria de nonficțiune, coordonată de Andreea Stoica. Traducere din limba engleză de Valentin Vidu