În colecția Biblioteca de psihanaliză, Editura Trei continuă să aducă cititorilor români opera completă a marelui Jung – o serie de texte care vor interesa specialiștii, dar și publicul larg. Prezentul volum reflectă, printr-o serie de texte concise, întregul parcurs intelectual al lui Jung, începând cu inedita prelegere „Sigmund Freud – despre vis”, susținută în 1901 de tânărul medic de douăzeci și șase de ani, și încheind cu studiul de maturitate „Simboluri și interpretarea viselor”, redactat în 1961 cu puțin înainte de moartea sa. De asemenea, sunt incluse două serii de prelegeri londoneze susținute de Jung în anii 1930, aceste prezentări sintetice ale psihologiei analitice fiind completate cu transcrierile discuțiilor animate dintre publicul englez (medici, preoți etc.) și psihiatrul elvețian. De altfel, prelegerea din 1939, „Viața simbolică”, susținută la Guild of Pastoral Psychology, este cea care dă și titlul prezentului grupaj de susțineri orale, prefețe, rapoarte și scrisori. Mulțumită diversității acestor texte, cartea atinge fiecare aspect al intereselor profesionale și intelectuale ale lui Jung, oferind mostre din gândirea sa vie și din curiozitatea sa enciclopedică.
„Omul are nevoie de o viață simbolică. Are nevoie stringentă de ea. Trăim doar lucruri banale, obișnuite sau iraționale. Unde trăim simbolic? Nicăieri, afară de locul unde participăm la ritual. Dar cine dintre cei mulți a participat realmente la ritualul vieții? Foarte puțini. Doar viața simbolică poate da expresie cerințelor sufletului – cerințelor cotidiene ale sufletului, nota bene!” – C.G. Jung
Volumul cuprinde: I. Despre bazele psihologiei analitice (1935).
II. Simboluri și interpretarea viselor (1961)1. Semnificația viselor, 2. Funcțiile inconștientului, 3. Limbajul viselor, 4. Problema tipurilor în interpretarea viselor, 5. Arhetipul în simbolistica viselor, 6. Funcția simbolurilor religioase, 7. Vindecarea scindării.
III. Viața simbolică (1939).
IV. Despre ocultism – Despre fenomenele de spiritism (1905), Cuvânt înainte la cartea lui Jung Phenomenes occultes (1938), Psihologie și spiritism (1948), Cuvânt înainte și contribuție la cartea lui Moser Spuk: Irrglaube oder Wahrglaube? (1950), Prefață la Jaffé, Apariții de spirite și semne prevestitoare, O interpretare psihologică (1957).
V. Psihogeneza bolilor spiritului
Stadiul actual al psihologiei aplicate, în diferitele țări civilizate (1908), Despre Dementia praecox (1908), Comentariu asupra lucrării lui Sadger Konrad Ferdinand Meyer. Eine pathographisch‑psychologische Studie (1909), Comentariu asupra lucrării lui Waldstein Das unbewuste Ich und sein. Verhaltnis zur Gesundheit und Erziehung (1909), Privire în sufletul delincventului (1932), Cu privire la problema intervenției medicale (1950), Cuvânt înainte la lucrarea lui Custance Wisdom, Madness and Folly (1951), Prefață la lucrarea lui Perry The Self in Psychotic Process (1953), Cuvânt introductiv la lucrarea lui Schmalz Komplexe Psychologie und korperliches Symptom (1955). VI. Freud și psihanaliza.
Sigmund Freud, Despre vis, 25 ianuarie 1901
Comentariu asupra lucrării lui Willy Hellpach Grundlinien einer
Psychologie der Hysterie (1905)
Comentarii asupra literaturii psihiatrice (1906–1910)
Cuvânt înainte la lucrarea lui Custance Wisdom, Madness and Folly (1951)
Prefață la lucrarea lui Perry The Self in Psychotic Process (1953)
Cuvânt introductiv la lucrarea lui Schmalz Komplexe Psychologie und korperliches Symptom (1955)
VI. Freud și psihanaliza. Sigmund Freud, Despre vis, 25 ianuarie 1901, Comentariu asupra lucrării lui Willy Hellpach Grundlinien einer
Psychologie der Hysterie (1905), Comentarii asupra literaturii psihiatrice (1906–1910), Despre importanța teoriei lui Freud pentru neurologie și psihiatrie (1907), Wilhelm Stekel Nervose Angstzustande und ihre Behandlung (1908), Observație preliminară din partea redacției (1909), Observații marginale la lucrarea lui Wittels Sexuelle Not (1910), Discutarea lucrării lui Erich Wulffen Der Sexualverbrecher (1910), Referate despre lucrări psihologice ale unor autori elvețieni (până la sfârșitul anului 1909) (1910), Discutarea lucrării lui Eduard Hitschmann Freuds
Neurosenlehre (1911), Raportul anual al președintelui Asociației internaționale de psihanaliză cu privire la anul 1910//11 al Uniunii (1911), Două scrisori despre psihanaliză, Despre tratamentul psihanalitic al suferințelor nevrotice (1912), O observație făcută criticii lui Tausk la lucrarea lui Nelken (1913), Răspunsuri la întrebări despre Freud (1953)
Iată un fragment din discuțiile din cadrul prelegerii „Viața simbolică”, susținută de Jung pe 2 aprilie 1939 la Guild of Pastoral Psycholgy din Londra. Prelegerea este inclusă în recenta traducere a cărții:
Locotenent‑colonelul de aviație T.S. Rippon: Care este punctul dumneavoastră de vedere privitor la viața de după moarte?
Profesorul Jung: Încă n‑am fost acolo în mod conștient. Când voi muri, voi spune: „Acum o să vedem!“ Momentan am această formă și spun: „Ce există pe‑aici? Să facem tot ce putem face aici.“ Dacă după moarte vom găsi o nouă viață, voi spune: „Așadar, să mai trăim o dată — encore une fois!“ Nu știu nimic despre toate acestea, dar un lucru pot să vă spun: inconștientul nu cunoaște timpul. O parte din psihicul nostru nu se găsește în timp și nu se găsește în spațiu. Ele, timpul și spațiul, sunt doar o iluzie; astfel că pentru o anumită parte a psihicului nostru timpul nu există.
Mr. Derek Kitchin: Ați scris undeva, domnule profesor, că, pentru mulți oameni credința într‑o viață viitoare este o necesitate pentru sănătatea lor psihologică.
Profesorul Jung: Da. Ne‑am pierde echilibrul dacă nu ne‑am confrunta cu nemurirea, când visele ne confruntă cu problema; atunci ar trebui să decidem. Dacă ele n‑o fac, putem să ne lăsăm păgubași. În cazul unei confruntări însă, ar fi bine să spunem: „Trebuie să descopăr ce simt în această privință. Să presupunem că nu există ceva ca nemurirea, că nu există o viață după moarte. Ce simt atunci? Cum se trăiește cu o asemenea convingere?“ Poate că atunci veți avea probleme cu stomacul, așa că spuneți‑vă: „Să presupunem că sunt nemuritor“, și atunci veți fi poate în ordine. Prin urmare trebuie să vă spuneți: „Este, evident, corect.“ Cum s‑o știm? Cum știe un animal că un anume tip de iarbă pe care l‑a mâncat nu este otrăvitor, și cum știu animalele că ceva este otrăvitor? Se îmbolnăvesc. În acest mod cunoaștem adevărul: adevărul este ceea ce ne ajută să trăim — ne ajută să trăim corect.
C. G. Jung – Opere Complete 18/1. Viața simbolică. Editura Trei, traducere din limba germană de Adela Motoc