11 martie 2004. Zi neagra pentru Spania. La fel de neagra pentru Romania. Nu cred ca mai trebuie spus de ce, imaginile cadavrelor sfartecate de bombe in garile madrilene ne vor mai bantui multa vreme de acum incolo. Si mai grav insa este ce s-a intamplat imediat dupa atentate. Partidul care, impotriva opiniei majoritatii, a dus Spania in razboi alaturi de Statele Unite cade de la putere dupa trei zile in care incearca disperat sa dea vina pentru atacuri pe ETA. “Schema” nu tine, oamenii afla ca au fost mintiti, si socialistii castiga nesperat alegerile. Luni, Zapatero, liderul socialist, tine discursul victoriei: “Vom retrage trupele spaniole din Irak, America si Marea Britanie ar trebui sa-si ceara scuze pentru ce au facut… etc. etc.”
Insa un comunicat Al Quaeda, mostra de cinism total, demn de momentele de glorie ale lui Hitler, clarifica situatia: Noi am schimbat guvernul in Spania, noi i-am pedepsit pe cei care s-au aliat cu americanii. Ii vom lovi in continuare pe aliatii lui Bush.
Ce urmeaza? Poate Italia, poate Marea Britanie… Nici nu mai conteaza unde va exploda urmatoarea bomba. Important este ca italienii se vor gandi de doua ori la anul inainte de a-l realege pe Berlusconi. Si, cine stie, poate vor opta pentru un politician mai putin entuziasmat de politica anti-terorista a lui George Bush.
Dupa carnagiul din Spania, lumea civilizata trebuie sa traga cateva concluzii amare: dupa aproape trei ani de razboi, organizatia lui Bin Laden e functionala si la fel de ucigatoare. Departe de a o slabi, ocuparea Afganistanului si Irakului i-au adus noi valuri de recruti dornici sa lupte impotriva Americii si a aliatilor acesteia. Recruti care nici macar nu trebuie sa se sinucida impreuna cu victimele lor. E suficient sa lase cateva zeci de kilograme de dinamita intr-un vagon de tren. In plus, Al Quaeda nu este o organizatie ierarhica, nu poate fi distrusa eliminandu-i liderii. E mai degraba o structura extrem de flexibila, descentralizata, ale carei celule operative intretin un minimum de comunicare cu nucleul condus de Bin Laden. De fapt, Bin Laden, afirma expertii in terorism, se comporta ca un Bill Gates al terorismului: el stabileste strategia generala a organizatiei, si ii lasa pe adepti sa-si dezvolte liber spiritul inovator, sa gaseasca solutii adaptate la situatia din teren. Si exact acest lucru s-a intamplat in Spania. Neputand sa loveasca obiective americane sau aeroporturi, mult prea bine pazite, teroristii au atacat cu dinamita trenuri de calatori, cu efectele cunoscute.
Ultimele atacuri mai arata insa ceva: liderii Al Quaeda, vanati de americani in Afganistan sau aiurea, calculeaza cu o precizie extrema efectele politice ale loviturilor pe care le dau. Iar efectul Madrid a fost unul maxim: cea mai slaba veriga din coalitia creata de Washington a cedat. Retragerea din Irak, anuntata de un politician care s-a trezit prim-ministru prin vointa teroristilor musulmani, seamana perfect cu acordul de la Munchen din 1938. Atunci, crezand ca negociaza pacea, Chamberlain, un premier britanic impotent si las, il ajuta pe Hitler sa puna cizma pe grumazul Europei. La fel, in anii 80, stanga europeana ii cerea lui Ronald Reagan sa-si retraga rachetele strategice din Europa, in speranta stupida ca, impresionati de acest gest de bunavointa, sovieticii vor face acelasi lucru. Rationamentul premierului spaniol este la fel de prostesc si de periculos: retragerea din Irak poate cel mult amana un nou atac terorist. Insa el se va produce, mai devreme sau mai tarziu, la Madrid, la Londra sau Roma. Pentru ca Europa a devenit o tinta predilecta pentru Al-Quaeda.
* Mihai Codreanu este jurnalist la Stirile Pro TV
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.