Victoria lui Bush convine Romaniei

In relatiile internationale ale marilor puteri interesele geostatistice prevaleaza asupra optiunilor ideologice. Eu cred ca aceasta sintagma teoretica este valabila si pentru o tara mijlocie ca Romania, iar constientizarea ei a fost cardinala in formularea politicii noastre externe.

O problema pe cat de delicata pe atat de complexa a constituit-o in anii ’90 promovarea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana in paralel cu parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii.

In 1997, la summitul de la Madrid al NATO s-a pus pentru prima data chestiunea invitarii Romaniei la negocieri de aderare la Pactul Nord-Atlantic. Desi o serie de tari europene, in special Franta, au sustinut aderarea Romaniei, America s-a opus si am ramas pe dinafara. Socotind insa ca pozitia geopolitica a Romaniei este importanta, presedintele american Bill Clinton a facut o vizita de consolare la Bucuresti. In batalia pentru NATO partidele noastre politice au adoptat atitudini diferite. In 1999 presedintele Emil Constantinescu a facut un pas spre NATO prin decizia de a acorda drept de survol avioanelor organizatiei care bombardau Iugoslavia, punandu-le totodata la dispozitie aeroportul de la Timisoara, masuri criticate la vremea aceea de lideri ai opozitiei.

Atacul terorist asupra Statelor Unite din 11 septembrie 2001 a constituit o cotitura in strategia americana, implicit a NATO. Pentru prima data americanii s-au trezit vulnerabili la ei acasa, iar dusmanul era invizibil si imprevizibil. Centrul conflictului mondial se mutase din Europa in Orientul Mijlociu si Asia de Sud-Est. Un prim efect major a fost schimbarea pozitiei Rusiei, din adversara a extinderii NATO spre Rasarit in tara aliata in razboiul contra terorismului (in care includea si Cecenia).

Un sir de evenimente si acorduri au contribuit la crearea unor relatii speciale romano-americane. La Constanta a aparut o cazarma pentru militari americani, guvernul roman a acordat drept de survol avioanelor militare americane si facilitati portuare la Marea Neagra. Totodata a initiat un act politic curajos: a semnat cu SUA Tratatul privind Curtea Penala Internationala, primul stat european (si ultimul) care semna acordul respectiv. Toate acestea au dus la vizita presedintelui Bush la Bucuresti unde declara ca Romania este varful de lance al NATOspre Est. La Praga, Romania devenise membru plin al NATO.

Evident, semnarea susnumitului tratat cu SUA a produs nedumerire si chiar critici la sediul Comisiei Uniunii Europene. Guvernul roman a justificat actul juridic prin aceea ca nu exista o pozitie unitara a Comunitatii Europene in aceasta problema si a renuntat sa mai supuna Parlamentului validarea lui.

Intr-un interviu acordat revistei 22 candidatul prezidential Traian Basescu a declarat ca parteneriatul strategic cu SUA “este unul din pilonii forte ai politicii externe a Romaniei” si a argumentat: “Pana cand UE nu va avea o politica externa unitara iar noi ca membri ai U.E. vom fi un bun membru al Uniunii, respectand toate angajamentele facute la nivelul Comisiei Europene pana atunci partenerul nostru strategic de politica externa raman Statele Unite”.

Adevarul este ca acest parteneriat strategic a adus numeroase beneficii tarii noastre si in domeniul economico-financiar, constituind un factor esential al bunelor relatii ale Romaniei cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International. De aceea, victoria in alegerile prezidentiale americane a lui George W. Bush convine de minune Romaniei. Presedintele Bush ne cunoaste bine, stie unde este Romania pe mapamond si-si aminteste cu placere de curcubeul care a aparut pe cer in momentul cand a inceput mietingul de la Bucuresti. O victorie a senatorului Kerry ar fi cerut sa luam toate lucrurile de la inceput in relatiile romano-americane. Vestile bune pentru romani sunt rare, dar vestea victoriei lui Bush ne umple de bucurie.