Editura Meteor Press continuă să publice în colecția sa de cărți religioase, care i-a adus faimă, texte despre viețile sfinților. Iată trei dintre cele mai recente titluri.
Remus Rus
Sfânta Fecioară Maria în tradiția pioasă a creștinilor primelor veacuri
„În volumul de față, prezentăm cititorilor noștri o serie de texte apocrife, păstrate în tradiția etiopiană, care ne vorbesc în special despre Sfânta Fecioară Maria, mai exact despre parinții ei, Ioachim și Ana, nașterea și închinarea ei la Templu, vestirea îngerului Gavriil, nașterea lui Iisus și încercările lui Irod de a-L ucide, fuga în Egipt, precedată de fuga în Liban, adormirea Sfintei Fecioare, iar, ca o încoronare, o parte dintre minunile pe care ea le-a săvârșit sau, mai degrabă, așa cum ea însăși subliniază adeseori, au fost săvârșite prin ea.
Intenția noastră a fost determinată de faptul că învățătura despre Sfânta Fecioara Maria ca Născătoare de Dumnezeu reprezintă temeinicia credinței și vieții credincioșilor creștini. Căci ea este arhetipul uman al desăvârșirii noastre, fiind nu numai un model moral pentru oameni, ci și concretizarea istorica a îndumnezeirii, cea dintâi făptură umană sfințită nemijlocit de Mântuitorul Iisus Hristos, în care apare o viață unică, viața lui Iisus, viața veșnică a lui Dumnezeu în formă umană.”
Vasile Nechita
Viața și minunile precuvioasei Parascheva povestite tinerilor
Despre Cuvioasa Parascheva, cei care, de-a lungul timpului, i-au scris viața au reținut printre altele faptul că, la vârsta de zece ani, aflându-se într-o biserică închinată Maicii Domnului, a auzit citindu-se la slujbă următorul cuvânt din Evanghelia de la Marcu:
„Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine,
să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Pentru ea, crucea a însemnat a renunța la bunurile acestei lumi și a mângâia cât mai mulți semeni apăsați de nevoi, după cuvântul Sfântului Marcu Ascetul care zice: „Crucea este toată virtutea și fapta bună.” Întâi, copilă fiind, își împărțea hainele săracilor, în ciuda tuturor mustrărilor pe care i le făceau părinții. Apoi, rămânând moștenitoare, împreună cu fratele ei, a unei însemnate averi părintești, a împărțit săracilor partea sa și s-a retras în pustie. Mutându-se la urmă în cealaltă viață, n-a încetat a revărsa peste sufletele rugătoare mulțimea îndurărilor sale prin minunile și semnele arătate celor care cu credință i-au cinstit și îi cinstesc moaștele. Dovadă – șirul nesfârșit al credincioșilor de pretutindeni ce se perindă neîncetat, dar mai ales cu prilejul prăznuirii sale, în Catedrala Mitropolitană din Iași care le adăpostește de peste 350 de ani.
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir
Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov
Sfântul Dimitrie este singurul numit de Biserică Mare Izvorâtor de Mir. Izvorârea de mir este unul dintre semnele de recunoaștere a sfințeniei. Miresmele sunt o rămășiță a paradisului pierdut și o arvună a paradisului așteptat. Mirul este sinteză și esență, pecete și uleiere mesianică spre jertfire de sine izbăvitoare. Mireasma este purtătoare de transfigurare. Cum spune o cântare din Canonul Sfântului: „Mirul cel mai lucrător decât focul, Sfinte Dimitrie, ajungând la toată Biserica, curge, izvorăște, viază și lucrează tainic, celor ce aleargă cu credință la el arzându-le bolile și gonind demonii.” Poate că revărsarea abundentă de mir constituie și o compensare a duhorilor cu totul ieșite din comun și insuportabile din temnița în care era închis, după relatările sinaxarului.
Bucureștii se bucură de patronajul Sfântului Dimitrie cel Nou (Basarabov). Este mișcător să vezi în fiecare an, indiferent dacă vremea este frumoasă sau crâncenă, șiruri de credincioși de câteva sute de metri, așteptând răbdători, cu flori și cu lumânări aprinse în mână, să sărute moaștele Sfântului. S-ar cuveni ca fiecare bucureștean să facă măcar o dată în viață experiența unui astfel de pelerinaj în mijlocul cetății!