În dezbaterea despre cât profit părăsește România, există și un flux care curge invers: în Otopeni, peste 90% din producția unei fabrici pleacă peste granițe, spre 5 continente, dar se întoarce în economie sub formă de exporturi de peste 1 miliard de lei anual și contribuții fiscale de ordinul miliardelor, potrivit studiului de impact realizat de Strategic Thinking Group. Philip Morris International (PMI) a transformat unitatea de aici într-un nod industrial conectat la 54 de piețe din întreaga lume, unde „Fabricat în România” înseamnă tehnologie, productivitate și valoare adăugată. Într-o perioadă în care România își caută din nou vocația industrială, cazul acestei fabrici din Otopeni arată cum reindustrializarea poate fi demonstrată în cifre, nu doar invocată în discursuri.
De la fabrică locală la hub global de export
La câțiva kilometri de aeroport, funcționează una dintre cele mai tehnologizate fabrici din industria locală, transformată în ultimul deceniu într-un hub de export cu anvergură globală. Din unitatea Philip Morris România, peste 90% din producție este exportată în afara țării, iar în 2023 valoarea acestor exporturi a depășit 1 miliard de lei. De 2,6 ori mai mult decât în 2021. Pentru economia românească, această fabrică nu înseamnă doar locuri de muncă într-un orășel de lângă București, ci un flux constant de încasări din exporturi și contribuții fiscale care rămân în bugetul național.
Reconversia industrială a acestei fabrici din Otopeni este un studiu de caz despre cum investițiile masive pot repoziționa o țară pe harta reindustrializării globale. Din 2017, PMI a investit aproximativ 730 de milioane de dolari pentru a transforma fabrica dintr-o unitate clasică de producție a țigaretelor într-un centru high-tech pentru consumabile destinate produselor fără fum. Astăzi, România concurează, prin această unitate de producție, cu centre industriale din Europa de Vest, iar exporturile de produse fără fum au depășit ca valoare, în 2023, categorii tradiționale precum vinul sau grâul. Din punct de vedere economic, această realitate confirmă industria tutunului ca sector strategic al economiei românești. „Impactul nostru economic este semnificativ: în 2023, valoarea adăugată generată de cele două companii din grupul Philip Morris International în economia României a fost de 1,27 miliarde RON, de 1,5 ori mai mult decât în 2021. Iar contribuția noastră la bugetul de stat a depășit 10 miliarde RON”, spune Carmina Fusté, director general al Philip Morris România.
Când fabrica nu mai scoate fum, ci valoare adăugată high-tech
Despre industria tutunului se vorbește aproape exclusiv despre taxare, deși are relevanță economică majoră prin investiții, productivitate, exporturi și locuri de muncă. În Otopeni, această industrie arată, însă, altfel decât în clișeele obișnuite: centrul de greutate al producției s-a mutat treptat către echipamente și consumabile pentru produse fără fum, iar fabrica funcționează astăzi ca un activ industrial high-tech, cu un profil mai apropiat de cel al unei uzine de echipamente sofisticate decât de imaginea tradițională a unei manufacturi.
În 2023, cele două companii din cadrul PMI din România aveau peste 1.500 de angajați direcți (cu 31% mai mulți decât în 2021) și susțineau, în total, aproximativ 9.000 de locuri de muncă în economie, prin efecte directe, indirecte și induse. Cheltuielile de personal au ajuns la 209 milioane de lei, iar productivitatea muncii este de 3,2 ori peste media economiei românești. Cu alte cuvinte, vorbim despre o industrie intensivă în capital și competențe, în care fiecare post de lucru generează semnificativ mai multă valoare adăugată decât un job mediu din România. „Consecința investițiilor susținute în timp, îndeosebi a celor ce vizează implementarea de tehnologii noi, este o creștere adițională a productivității, aflată deja la un nivel ridicat”, explică economistul Laurian Lungu.
Angajații sunt remunerați corect, în linie cu nivelul de specializare și responsabilitate pe care îl presupune lucrul într-o unitate de producție high-tech. Aproape un sfert dintre angajați au sub 30 de ani, iar fabrica funcționează, pentru mulți dintre ei, ca un campus tehnologic: ingineri de automatizări, specialiști în mentenanță avansată, analiști de date și tehnicieni lucrează în jurul unor linii complet automatizate, calibrate pentru piețe dintre cele mai exigente, precum Japonia.
Această schimbare de profil nu ar fi posibilă fără o investiție constantă în competențe. Angajații au acces la peste 4.000 de cursuri prin platforma globală PMI Campus – de la module tehnice și digitale până la management de proiect sau leadership. Pentru mulți dintre tinerii recrutați din București–Ilfov-Prahova, intrarea în fabrică nu este doar un job stabil, ci o intrare într-un ecosistem industrial care le oferă certificări și abilități transferabile oriunde în lume. În timp ce discursul despre reindustrializare rămâne, de multe ori, la nivel declarativ, la Otopeni ea se măsoară în linii de producție reconvertite, în productivitate pe angajat și în generații de tehnicieni și ingineri formați într-o industrie fără fum, dar cu greutate reală în economie.
Ce înseamnă pentru buget și pentru balanța comercială
Impactul PMI asupra finanțelor publice este greu de ignorat: aproape 4 miliarde de lei taxe și accize în 2023, din care 2,9 miliarde de lei accize și 1 miliard de lei TVA. Ponderea în accizele colectate: 7,8%. În perioada 2019–2023, contribuția fiscală totală a companiei a depășit 10 miliarde de lei – echivalentul costului de construcție a peste 250 km de autostradă. Într-o economie unde deficitul bugetar este sub presiune, astfel de contribuții nu sunt doar cifre, ci oxigen pentru stabilitatea macroeconomică.
Pe lângă impactul fiscal, PMI consolidează balanța comercială a României. Industria tutunului, așa cum este ea configurată astăzi în România, este una dintre puținele ramuri în care excedentul de export este net, iar importurile sunt relativ limitate. Raportul exporturi/importuri este cel mai ridicat dintre toate sectoarele analizate în studiul de impact economic realizat de Strategic Thinking Group, semn că această industrie generează în economie semnificativ mai multe încasări din exporturi decât cheltuieli prin importuri.
Lanțul valoric care multiplică economia românească
În spatele fabricii din Otopeni funcționează un lanț întreg de companii, care transformă investiția unei multinaționale într-un ecosistem industrial autohton. Philip Morris România lucrează cu peste 4.300 de furnizori români, iar cheltuielile totale către aceștia au depășit 4 miliarde de lei în perioada 2019–2023. Furnizorii locali oferă nu doar materii prime și logistică, ci și servicii IT, consultanță și mentenanță, adică, exact tipul de capabilități de care are nevoie o economie care vrea să joace într-o ligă superioară a producției.
Potrivit studiului de impact economic realizat de Strategic Thinking Group, pentru 1 leu de valoare adăugată generată direct de PMI în România se creează aproape 4 lei suplimentari prin efecte indirecte și induse în restul economiei. Cu alte cuvinte, greutatea reală a acestei investiții nu se vede doar în bilanțul companiei, ci și în cifra de afaceri și salariile plătite de sute de alte firme românești care sunt implicate în acest lanț de aprovizionare.
Pe termen lung, la fel de important ca volumul este tipul de relație construit cu acești parteneri. Contractele pe termen lung, standardele ridicate de calitate și transferul de know-how obligă furnizorii locali să își ridice propriile standarde: de la certificări și management de calitate la digitalizare și eficiență operațională. Așa se formează, de fapt, o clasă de companii românești capabile să lucreze după reguli globale și să concureze, la rândul lor, în lanțuri valorice internaționale. În acest context, discuția despre predictibilitate fiscală și de reglementare este o condiție de bază pentru ca astfel de ecosisteme să poată continua să investească, să angajeze și să multiplice efectul economic în jurul lor.
De ce contează regulile stabile
În industriile puternic taxate și strict reglementate, cum este și cea a tutunului, regulile nu sunt doar un cadru administrativ, ci un element de infrastructură economică. Investițiile de sute de milioane de dolari în linii de producție, tehnologie și capital uman se amortizează în ani, uneori în decenii. Atunci când regulile fiscale și de reglementare se schimbă frecvent, orizontul de planificare se scurtează, iar capitalul caută zone mai previzibile. Pentru o economie ca a României, care are nevoie de investiții mari și de exporturi cu valoare adăugată ridicată, stabilitatea regulilor devine, practic, o politică industrială în sine.
La nivel european, Raportul Draghi privind competitivitatea UE pledează explicit pentru o strategie industrială coordonată, bazată pe un cadru de reguli clare, simplificate și coerente la nivelul Pieței Unice, nu pe supraprotecție sau reglaje ad-hoc. În practică, asta înseamnă exact ce vedem în România în momentele când parteneriatul dintre stat și mediul privat funcționează pe baza încrederii și a datelor. Un astfel de exemplu este calendarul multianual de accize pentru produsele din tutun, introdus prin modificările Codului Fiscal din 2022 și care oferă vizibilitate până în 2027 asupra traiectoriei taxării. Când un calendar de acest tip este respectat, toată lumea câștigă: statul are vizibilitate asupra încasărilor, companiile pot angaja și investi cu un grad rezonabil de certitudine, iar consumatorii văd o evoluție treptată, nu șocuri fiscale bruște.
Capitalul industrial este, prin definiție, mobil. Hub-uri ca cel de la Otopeni concurează cu alte destinații din Europa Centrală și de Est sau din Vest pentru următoarea rundă de investiții, pentru următoarele linii de producție, pentru următoarele proiecte de cercetare și dezvoltare. Atunci când regulile rămân previzibile, iar dialogul dintre autorități și mediul de afaceri este așezat – de tipul celui care a făcut posibil calendarul de accize pe cinci ani – astfel de platforme industriale pot crește, pot adăuga noi verigi în lanțul valoric local și își pot extinde aria de export către piețe noi.
În competiția regională pentru investiții, predictibilitatea nu este un simplu detaliu tehnic, ci devine criteriu de competitivitate. Când regulile sunt clare, deciziile cu greutate se iau la timp: modernizări, extinderi, linii noi, proiecte de eficientizare. Când predictibilitatea scade, companiile tind să își ajusteze expunerea și să amâne deciziile mari. Într-o lume tot mai nesigură, România are de câștigat dacă se diferențiază, la nivel regional în primul rând, prin reguli consecvente. Prin reglementare inteligentă, țara noastră poate juca în liga economiilor care nu doar consumă, ci produc valoare și o vând la scară globală. În acest sens, predictibilitatea regimului de taxare și a cadrului de reglementare nu înseamnă tratament preferențial, ci claritate: este diferența dintre a considera o fabrică un capăt de linie sau un nucleu pentru noi extinderi, noi produse și noi piețe deservite din România. Este un câștig comun: pentru buget, pentru competitivitate și pentru locuri de muncă. Predictibilitatea construiește fabrica; piețele deschise o alimentează.
Viitorul este fabricat în România
Acest slogan nu este doar un exercițiu de marketing, ci o realitate economică. Pentru o economie care caută soluții la deficitul comercial, la presiunea pe buget și la exodul de competențe, asemenea investiții arată că România poate găzdui capacități industriale sofisticate, poate exporta produse cu tehnologie încorporată, poate forma generații de specialiști care nu mai pleacă din industrie, ci cresc odată cu ea.
Fiecare produs fără fum care pleacă din fabrica Philip Morris România din Otopeni poartă cu el o poveste despre investiții, tehnologie și oameni. Este dovada că România poate fi mai mult decât o piață de consum: poate fi un centru industrial care exportă viitor.