Italia se va confrunta in viitorul apropiat cu realitati economice dure – si nicaieri deciziile economice nu sunt mai dificile decat la producatorul auto local Fiat.
Compania, care era odata inima economiei italiene, a trebuit sa-si reorganizeze afacerea pentru a putea face fata cresterii dominatiei rivalilor asiatici. Deocamdata, Fiat a inceput sa depaseasca perioada de criza, dar nu fara costuri sociale, scrie presa internationala.
Mario Ricciardi era doar un tanar adolescent cand familia sa a parasit regiunea sudica Potenza pentru a se stabili in Milano in 1964 – una din sutele de familii care s-au mutat in nord pentru a cauta locuri de munca. Potrivit lui Giuseppe Berta, profesor de istorie contemporana la Universitatea Bocconi din Milano, multe dintre problemele actuale ale Italiei sunt legate de acea perioada. Orase cum sunt Milano si Torino, casa Fiat, au cunoscut rate rapide de crestere si o industrializare care, inevitabil, a condus la incidente intre muncitori si angajatori, explica profesorul Berta.
Populatia din Torino, de exemplu, a crescut de la 650.000 in 1946 la un milion in 1961 si la 1,25 milioane in 1981. In acelasi timp, un imens sprijin politic a fost acordat familiilor bogate care controlau marii angajatori, creand companii uriase care s-au impotrivit, adesea, schimbarii din cauza temei de a nu-si pierde influenta. “Chiar si astazi, nu exista o delimitare clara intre proprietarii si managerii companiilor italiene”, spune profesorul Berta. “Acest lucru se poate observa atat pentru companiile mici cat si pentru cele mari.”
Pe la mijlocul anilor 1960, Fiat era cu siguranta varful industriei italiene, dar la scurt timp dupa aceasta perioada au inceput sa apara crizele. Intre 1970 si 1980, Fiat si alti producatori locali, cum este Alfa Romeo, au cunoscut o perioada de expansiune industriala care a explodat in toamna lui 1969. Aceasta a coincis cu o scadere a cererii globale si multe companii au inceput sa caute metode de a reduce costurile. Prin intermediul unei optiuni numita “casa integrazione”, care implica finantarea din partea statului, angajatii erau trimisi acasa si primeau ajutoare compensatorii mult mai mici fata de salariile anterioare.
Ricciardi a inceput sa lucreze pentru Alfa Romeo la fabrica din Arese in 1970 si a fost introdus in programul “casa integrazione” pentru doi ani intre 1983 si 1985. “Aceasta a creat multe resentimente”, a spus el. Fabrica din Arese a fost, in cele din urma, scoasa din productie.
Alte probleme au aparut dupa ce Alfa Romeo a fost achizitionata de catre Fiat in 1987, iar noul proprietar a impus tehnici de munca mai moderne. Producatorii de masini din Europa, inclusiv Volkswagen si DaimlerChrysler, a trebuit sa urmeze o ruta similara, iar forta de munca a Fiat este, in prezent, de doar 46.000 de salariati, comparativ cu 150.000, cel mai mare numar atins in istorie de fabricile acestui producator. In prezent, analistii sunt e parere ca planul Fiat de a se concentra pe noi modele (cum este Fiat Punto) si sa exporte catre statele cu economii emergente a fost unul reusit.
Fiat a avut un profit net de 1,4 mld. euro in 2005, pentru prima data in ultimii 5 ani. “Fiat nu va mai avea niciodata influenta pe care a avut-o in trecut”, spune Berta. “Dar ca sa fim sinceri, compania este mult mai avansata pe calea recuperarii economice decat economia italiana”.