Peste mai puțin de o lună vom intra, potrivit tradiției chinezești, în Anul Iepurelui de Metal, care reprezintă simbolul rezistenței. După un An al Tigrului, care a fost unul al nesiguranței, al schimbărilor bruște, al emoțiilor violente, 2011 ar trebui să fie un an liniștit, în care să domine armonia spirituală. Iepurele este un semn norocos, pentru că animalul prețuiește compania prietenilor, știe să dea un sfat bun, să comunice pe înțelesul oricui, să-i învețe pe alții cum să se bucure de ce au în jur.
Cei care se ocupă de-o viață cu semnele astrale ne bombardează cu relatări despre politica mondială, care, spun ei, va fi una liniștită, fără conflicte majore, fără războaie, marile tensiuni vor veni mai încolo, după sfârșitul anului, până atunci mai e, să ne bucurăm de pacea de acum. Asta înseamnă că e loc destul pentru muze, cultură, artă, sport, că puținii care și-au dedicat viața acestor domenii, scriitorii, muzicienii, artiștii, sportivii vor avea un an bun, își vor definitiva creațiile și vor face planuri de viitor, vor îndemna la înțelepciune și relaxare. Iar toți ceilalți vor avea mai mult timp pentru activitățile care să le aducă liniște sufletească. O imagine cum nu se poate mai idilică, la care rațiunea cârcotașului se împotrivește.
Să presupunem însă că semnul zodiacal se va impune și vom avea un an cu mai multă armonie. Mă gândesc că, în plan cultural, vor apărea cărți pe care să nu le citească doar grupul restrâns al rudelor și prietenilor autorilor, iar companionii de breaslă vor avea tăria să lase deoparte invidia și să recunoască și meritele altora, că disputele se vor limita la idei și nu vor insista pe ridicarea vălului de pe beteșugurile personale, că revistele literare vor combate cu argumente și nu cu atacuri la persoană, că tot mai mulți se vor bucura de reușitele adversarilor, fără să mai dorească să moară capra acestora, că indivizii responsabili ori cu dare de mână vor ști să încurajeze și creația și nu vor mai cheltui sau risipi toți banii publici ori personali doar pe averi cu care n-au unde să se ducă de pe acest Pământ, mă gândesc că…
Și în clipa următoare mă trezesc din amorțeala indusă de speranța oricărui nou început și-mi spun că n-are cum să se întâmple mai nimic din tot ce visez, pentru că oamenii nu se schimbă peste noapte. Dar ce minunat ar fi ca librăriile să fie loc de pelerinaj neîntrerupt, ca lumea să reînceapă să citească așa cum o făcea pe vremuri, ca spectacolele să se înmulțească și să fie diverse, ca expozițiile și muzeele să fie copleșite de vizitatori, ca sălile de cinema să fie pline, ca premiile din orice domeniu, câte sunt, să se acorde fără coterii, ca responsabilii culturali să fie responsabili, iar lipsa banilor să nu mai sugrume proiectele, ca bugetele să uite de sărăcie și, când toate astea se vor fi întâmplat, să ne dăm seama că vom intra în alt an, în care chiar va fi mai rău…
Primul test dacă se va întâmpla sau nu vreo schimbare de felul dorit va fi peste o săptămână când, pe 15 ianuarie, se sărbătorește pentru prima oară Ziua Culturii Naționale. Unul dintre inițiatorii legii, promulgată de Moș Nicolae, declara că va fi o zi a proiectelor de cultură.
Tare mă îndoiesc că nu mergem din iluzie în iluzie!
La mulți ani, până atunci!
Fotografie de Cristina Țurlea
STELIAN ȚURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) și filosofie (1976), la București, a fost aproape trei decenii redactor de politică externă la revista “Lumea”, a condus, după 1989, revistele “Lumea”, “Zig-Zag”, apoi ziarul “Meridian”, după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. Din 1996 lucrează la PRO TV, din 2000 este și editor senior al Ziarului de Duminică. Este autorul a zece cărți de publicistică, zece romane, opt cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din Romånia (AER) pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii în 2000 și Premiul AER pentru roman în 2003.