Ce parere putem avea despre modificarea Codului Fiscal prin ordonante de urgenta, cu doar trei luni inainte de intrarea in vigoare si pe ultima suta de metri a pregatirii bugetului. Eu am o singura intepretare: dupa ce s-au facut calculele, s-a constatat ca nu ajung banii si mai trebuie crescute niste taxe. Daca acesta a fost modul de gandire, atunci nu ne putem astepta, in mod serios, la un buget pentru 2008 bazat pe programare bugetara multianuala.
Solutia corecta, in opinia mea, este radicala: un sistem fiscal progresiv, deductibilitati mai mari pentru servicii publice sub-finantate, reducerea drastica a cheltuielilor bugetare administrative si prioritizarea atragerii de fonduri europene. Aceasta este insa o solutie tehnocrata, greu de digerat intr-o perioada electorala. Cu cat o vom amana insa, costurile vor fi mai mari.
Sa avem curajul de a privi in fata evidenta: cota unica nu a performat asa cum se asteptau sustinatorii ei. De la momentul introducerii sale, au crescut atat de multe alte taxe, incat nu mai putem vorbi de relaxare fiscala, ci dimpotriva, de fiscalizare excesiva. In plus, pe spinarea bugetului de stat, si a fiecaruia dintre noi, se fac mari afaceri, asa cum sunt pensiile private obligatorii (o contradictie in termeni, o schema de economisire fortata din care singurii castigatori certi sunt administratorii fondurilor de pensii). Iar sectorul cel mai dinamic din economie, cel de constructii, este probabil si cel mai dominat de economia subterana. Cititi articolul integral aici.