Toate cele facute si nefacute se intalnesc in expozitia lui Valentin Kolesnicov de la Muzeul Literaturii Romane. Alaturi de “Casa” Mihaelei achiopu din acelasi spatiu, substantialul sir de “Boscoane” ale lui Kolesnikov conduc fiinta spre o noua alcatuire. “Dintotdeauna m-au preocupat lucrurile ascunse, misterioase. Boscoanele sunt un fel de vrajitorii ce tin de magia alba, neincarcata de tenebre”, spune pictorul. Aceste descantece neaose sunt transpuse plastic intr-un mod foarte interesant: ele capata o concretete bine definita, tradusa in culori pline, curate. Senzatia de volum, de realitate plina, se potriveste bine cu universul vascos al vrajitoriilor. Cu toate acestea, planurile sunt clar delimitate, vrajile sunt limpezi, ca si cum s-ar dori lesne de descifrat. Excrescente vartoase patrund aceste lumi bizare, destramandu-le si totodata completandu-le.
Se poate gasi aici o “Facatura” plina de ghimpi ori o “Curiozitate” traversand spatii transparente. Se stie, tepii magici impung spre a distruge, dar aici par a avea mai degraba proprietati benefice, aducand cu ale acupuncturii. Mai sunt in expozitie resturi din “Ce a mai ramas (dupa sfarsitul lumii)”, cateva “Sincope” inlantuite pe parchet si “Vorbe” bolborosite cu talc. Abstractia se uneste cu realitatea concreta, asa cum se intampla in gandul barbian: o panza vorbind despre faptul “Ca vinovat e tot facutul (ai sfant doar nunta, inceputul)” este revelatoare in acest sens. “Fata fetei (Pan)” descrie acelasi univers ascuns, dar ispitit de a se face vizibil, la fel ca “Pui de albastru”, “Calauza”, “Taramul ascuns”. Putin mai virulente sunt boscorodelile din “Trasnet” ori din cele cinci reprezentari ale “Ereziei”. De notat ca toata aceasta apetenta pentru mister apare la 40 de ani (Valentin Kolesnikov s-a nascut in Bucuresti in anul 1960 si a absolvit Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” in 1984), o data cu debutul artistului. Aceasta prima expozitie dezvaluie un spirit artistic deja format, pentru care fata ascunsa a lucrurilor reprezinta un loc miraculos, bun, rodnic.
Motto-ul expozitiei – trei versuri ale unui poet popular din Nasaud, Ion Nichifor Somesan – este extraordinar: “Cine-o venit o mai veni./ Ca daca n’o mai veni/ Atunci degeaba o venit”. De aceasta data, cineva vine tare din urma.