Vreau să fiu președinte! Președintele României

Cred că niciodată în cariera mea de jurnalist (18 ani) nu am auzit pe cineva din afara personajelor politice care să spună direct acest lucru: “Vreau să fiu președinte! Președintele României”. Până acum, am auzit numai refuzuri – Țiriac, Hagi, Isărescu – oameni cu notorietate, dar pentru care jobul actual este mai important decât cel de președinte. Poate că și teama de eșec din start îi face pe mulți să nu se aventureze în acest vis.

Afirmația, dorința, visul îi aparține lui Adrian Kreiner, pe care Ziarul Financiar l-a descoperit în țară, în cadrul campaniei “Campioni români în business”, realizată împreună cu fondul de investiții Enterprise Investors, BCR și o fundație pentru antreprenori, Helix. El deține, alături de un partener austriac, firma Matec-CNC Technik SRL, un producător de componente auto și pentru industria energetică din Șura Mică, Sibiu. Imediat după 1989 Adrian Kreiner, care are în jur de 40 de ani acum, a plecat în Austria, unde a stat 13 ani. La un moment dat, a decis să revină în România, unde a făcut o fabrică producătoare de componente auto, pentru că aici se pricepea. De când se știe, a avut abilități tehnice și i-a plăcut să lucreze cu echipamente și mașini. “Cred că nimeni nu știe că eu livrez valvele pentru pompele de la BMW”, spunea el. “De foarte puține ori, am văzut români care sunt mândri de ceea ce fac și care spun că se pot bate cu oricine din această lume în domeniul în care activează”. Kreiner spune că cei care le livrează produsele, un mare producător de componente auto – Magna International – au vrut să lucreze și cu alții, dar el a fost mai bun. A putut să livreze soluții pentru cerințele lor, care au fost implementate și în altă parte. “Am fost singurul chemat la masă cu șefii Magna dintre toți furnizorii lor. Sunt cel mai bun, mi-am făcut o echipă de români cu care mă bat cu oricine.” Din 2008 până în 2010 firma lui a avut o creștere medie anuală de 99,1%, fiind unul dintre cei șase câștigători ai campaniei “Campioni în business” pe zona Transilvania. La finalul lui 2010 firma lui, înființată cu doar cinci ani în urmă, a ajuns la afaceri de aproape 28 de milioane de lei (7 milioane de euro). În țară sunt multe firme românești care stau ascunse, dar care au dezvoltări incredibile. Sunt antreprenori români care fac abstracție de criză, trăiesc cu ea zi de zi, dar încearcă să-și pună creativitatea la contribuție pentru a merge înainte. Până anul trecut nu am auzit niciodată de Doina Cepalis, proprietara Te Rox Produ din Pașcani, cel mai important producător european de centuri de siguranță pentru scaune de copii. În perioada 2007- 2009 firma ei a avut o creștere medie anuală a cifrei de afaceri de 650%. “Am reușit de frica de a nu pierde tot. Nu am cedat niciun moment, am stat câte 14 ore în fabrică și am mers la foarte multe întâlniri în Paris, în New York și chiar în Japonia. Am găsit soluții de parteneriate în toată Europa de Vest și în America”, spune ea. Produsele ei ajung în peste 56 de țări, la Ferrari, Carrefour, Metro etc. Prin munca și ambiția ei dă de lucru la peste 1.000 de oameni din Pașcani și vrea să ajungă până în 2013 la 2.000 de angajați și la afaceri de 40- 50 de milioane de euro, față de 19 milioane de euro, cât are în prezent. Probabil că și ea și-ar dori să fie președintele României, la fel ca și Adrian Kreiner, pentru a schimba lucrurile, după cum spune antreprenorul din Sibiu. La București, la Guvern, nu se face nimic, avem cel mai mare potențial, suntem mai inventivi decât multe popoare și găsim soluții tehnice la care nu se gândește nimeni, dar tot suntem ultimii din Europa. Și nu suntem. Eu sunt foarte mândru de România, avem o țară frumoasă și suntem buni, spune el. După 20 de ani de capitalism posdecembrist, în care toți dintre noi am putut să auzim și să vedem cum este în altă țară, cum lucrează alții, cum gândesc alții, putem spune cu certitudine că nu suntem proștii Europei, că suntem mult mai deștepți decât alții și că avem un potențial de dezvoltare în care nici noi nu credem. Dar nu știu cum se face că în mai toate clasamentele economice suntem pe penultimul loc în Europa, noroc că mai există Bulgaria, iar clasa politică românească este arătată cu degetul: neserioasă, coruptă, cu foarte mulți șefi incompetenți pe domeniul lor etc. Poți să-i compari pe Adrian Krenier sau pe Doina Cepalis, producători de componente pentru unul dintre cele mai competitive sectoare din lume – industria auto – cu, dau un exemplu, Ion Ariton, ministrul economiei? Dacă îl întrebi pe ministru cât livrează companiile românești din industria de componente auto la export, sigur îți va spune că nu are datele la el, dar că va analiza problema și va trimite un răspuns. Kreiner sau Doina Cepalis se luptă pentru fiecare comandă care îi aduce 100 de euro, în schimb Ministerul Economiei are, de 20 de ani, în răspundere și în monitorizare companii care produc anual pierderi de 500 de milioane de euro și care au ajuns la datorii de 2,2 miliarde de euro, adică 1,8% din PIB. Kreiner stă în fiecare zi cu teama creditelor luate de la bancă, în jur de vreo 4 milioane de euro, dar a avut și mai mult, după cum spune el, în schimb Guvernul nu are nicio durere sau răspundere pentru pierderile și datoriile companiilor de stat. Gândiți-vă că multe dintre ele au monopol pe ceea ce fac, în schimb antreprenorii români trebuie să se lupte cot la cot cu orice competitor din întreaga lume. Să-i văd eu pe asfaltatorii noștri cum se luptă în altă țară, nu aici, zice Kreiner.

Am de lucru, pot să mă extind, m-am dus și pe echipamente pentru industria eoliană, ca să nu fiu dependent numai de industria auto, dar nu am meseriași. Nu știu ce fel de învățământ este la noi. Pe toți pe care i-am angajat a trebuit să-i învățăm noi de la zero. Nu aveam nevoie de 100 de ingineri care nu știu să facă nimic, ci de 10, dar cei pe care îi luăm să fie buni. Aceasta este replica unui angajator la toată reforma învățământului și la modul în care a fost administrat acest domeniu timp de 20 de ani. (Știți că în 20 de ani au fost peste 100 de modificări legislative în domeniul învățământului și peste 14 miniștri? – n. red.) În timpul în care fiecare ministru al învățământului venea cu ideile lui, chiar dacă era sigur că rezistă numai un an, în țară erau antreprenori care își luau soarta în mâini, de nevoie, de frică, din ambiție și începeau să producă ceva. Așa se face că Guvernul are bani, din taxe și impozite, pe care să-i cheltuiască. În învățământ în ultimii ani au intrat peste 5 miliarde de euro, dar tot este dezastru. În infrastructură în fiecare an se alocă câteva miliarde de euro și tot este dezastru. În sănătate sunt peste 5 miliarde de euro, bani strânși de stat, și tot se închid spitale. Și fiecare antreprenor întreabă unde se duc banii pe care i-a produs. Că nu a venit președintele sau premierul, indiferent care a fost el, să facă centuri de siguranță pentru scaunele copiilor sau componente pentru BMW.

De aceea este furia ascunsă a lui Adrian Kreiner și a multor altor antreprenori la adresa celor care ne conduc. “Vreau să fiu președinte! Președintele României. Pentru că pot face ceva pentru România! Mai mult decât cei de acum” , spune Kreiner.

Acum el speră să nu treacă Fiscul, Garda, ITM-ul, Mediul pe la el pentru această dorință.