Pentru utilizatorii de computere, distinctia intre continut si suport este evidenta si aproape palpabila. Si totusi, cartea se incapataneaza inca sa refuze aceasta disjunctie neta. Cartea este continut si suport, deopotriva. O intreaga industrie este bazata pe aceasta uniune si fiecare pas spre separarea continutului de suportul sau traditional, hartia, erodeaza bazele acestei industrii.
Fara indoiala ca simpla schimbare a suportului nu este dramatica. Pana la urma, enciclopediile si dictionarele pe CD-ROM urmeaza cu succes aceleasi trasee ca si cartile pe hartie. Problema majora pentru industria cartii o reprezinta disparitia suportului, pentru ca o data cu suportul dispare tocmai esenta acestei industrii: multiplicarea mecanica. Reteaua e capabila sa multiplice la costuri infime orice continut digital, iar aceasta capacitate reprezinta o amenintare serioasa pentru intregul lant de intermediari dintre autor si cititor. Aceasta este, de fapt, miza ultima a jocului.
Librarii sunt primii afectati, pentru ca solutia vanzarii de carte prin Web capata din ce in ce mai multa popularitate. Editorii simt si ei presiunea dar par mai putin afectati. Schimbarile sunt suficient de lente, hartia inca nu este in pericol pe toate fronturile si, pana la urma, cine va fi mai abilitat decat ei sa vanda continut digital?
Dar autorii? Sunt ei afectati de toate aceste evolutii, de invazia computerelor si de expansiunea Internetului? Aparent, ei sunt cei mai feriti de schimbari majore. Treaba lor este sa scrie si o vor face la fel si pana acum, chiar daca computerul personal a luat locul masinii de scris, fisele de lucru sunt gestionate de programe sofisticate iar Internetul se dovedeste cel mai fabulos mediu pentru documentare.
Doar aparent, pentru ca Reteaua induce, inevitabil, noi modalitati de a elabora continutul, noi modalitati de a-l promova si chiar de a-l distribui. Scriitori care formeaza grupul Books-on-demand pastreaza modalitatile de a scrie, dar isi asuma si roluri antreprenoriale, devenind totodata editori, tipografi si librari pentru cartile lor. Dar lucrurile merg si mai departe…
Luther Blissett va spune ceva? Este numele unui fotbalist englez de origine afro-caraibiana din anii 80, golgheterul echipei Watford, selectionat si in echipa Angliei. Sezonul sau la A.C. Milan a fost unul ghinionist pe plan sportiv, dar probabil ca este episodul care-i va asigura posteritatea… artistica. Este greu de explicat de ce diverse grupuri de asa-zisi “anarhisti culturali” italieni si-au asumat identitati colective sub numele atacantului englez. Un prim scandal s-a declansat cand un grup de blatisti au prezentat conductorului de tren un singur bilet, corespunzator identitatii lor comune sub numele Luther Blissett. Tot sub numele lui Blissett s-au desfasurat si cateva campanii de intoxicare a presei cu stiri fictive, dar adevarata glorie a venit odata cu un roman scris de un grup din Bologna – un postas, un agent de paza, un bibliotecar si un lucrator social – reunit sub aceeasi identitate. Romanul Q – un adevarat thriller istoric, o palpitanta poveste desfasurata in Italia si Germania pe vremea Reformei – s-a vandut in peste 200.000 de exemplare, a fost tradus in mai multe limbi si a fost nominalizat in 2003 pentru premiul de carte al ziarului The Guardian. S-a speculat posibilitatea ca Umberto Eco, tot un bolognez, sa fie de fapt autorul romanului, fapt negat atat de autorul Numelui Trandafirului cat si de… Luther Blissett.
Intre timp, grupul si-a schimbat “identitatea” – printr-un simbolic seppuku colectiv – devenind Wu Ming (“anonim”, in chineza) si continuand sa publice carti de succes. in toamna acestui an va fi lansat filmul lui Guido Chiesa, Lavorare con lentezza, bazat pe un scenariu al aceluiasi autor colectiv. Ceea ce este spectaculos la Wu Ming este ca toate cartile sunt publicate, pe Web si pe hartie, sub un fel de copyleft – o licenta publica prin care se permite in mod explicit libera copiere si distribuire a cartii in scopuri necomerciale. De altfel, grupul este implicat in lupta contra copyright-ului, pe care-l considera depasit de vremuri si mentinut mai mult din ratiuni ideologice decat comerciale. Sloganul “un exemplar piratat egal un exemplar nevandut” este o mistificare promovata de industria divertismentului si contrazisa de tot mai multe experiente editoriale, considera Wu Ming. in realitate, cu cat opera circula mai mult, cu atat se vinde mai bine, fapt confirmat si de experienta grupului.
Un lucru interesant pe care-l releva Wu Ming: cartile sunt unul dintre cele mai frecvente cadouri pe care si le fac oamenii. Daca cineva a citit o carte in format electronic si i-a placut, exista sanse mari sa o ofere cadou unor prieteni, caz in care va prefera sa cumpere un exemplar din librarie decat sa se prezinte cu un teanc de coli A4 sau cu o discheta. Mai mult, va discuta in cercul lui de prieteni despre carte, ceea ce va aduce noi cititori si mai multe carti tiparite oferite cadou. De fapt, lucrurile stau asemanator si in industria muzicala, unde – aparent paradoxal – vanzarile de CD-uri cresc odata cu raspandirea “pirateriei”. Celebrul grup rock american Grateful Dead si-a incurajat fanii sa le inregistreze concertele si sa distribuie liber astfel de booleg records, considerand acest asa-zis furt intelectual un veritabil “virus publicitar” care le-a adus mai mult public la concerte si a stimulat vanzarile de discuri.
Revenind insa la carti, este de remarcat ca Reteaua a condus in mod firesc spre o maniera mai colaborativa de a elabora cartile. A devenit deja o practica uzuala ca in jurul unei carti de specialitate – mai ales in domeniul informatic – sa se formeze grupuri de discutii sau forumuri virtuale, unde vizitatorii au acces la continut, semnaleaza eventuale erori sau neconcordante, sugereaza subiecte sau contribuie cu exemple si continut. Un exemplu elocvent este The Zope Book – un manual de utilizare pentru un server de aplicatii web dezvoltat in regim open source.
Si nu este doar cazul cartilor de specialitate. Howard Rheingold, autorul cartii Smart Mobs – The Next Social Revolution, este un adevarat profesionist al comunitatilor virtuale. Nu doar ca teoretician. in jurul cartilor sale a construit comunitati care devin factor activ al elaborarii continutului. in eseul The Online Book Community Rheingold noteaza: “Pentru mine, comunitatea online a cititorilor a devenit parte a procesului de scriere a cartii. E ca si cum as avea propriul meu think tank care sa examineze si sa articuleze diferite idei. Distributia electronica a cartilor creeaza un spatiu de unde oricare cititor al unui titlu sau autor dispune de o cale comoda de a sari de la textul scris la o discutie in plina desfasurare despre acel text”.
Este cert insa ca pentru orice demers colaborativ, continutul trebuie sa fie disponibil publicului interesat. Si astfel ne intoarcem la problema drepturilor de autor si a copyright-ului. Din fericire, industria cartii pare mult mai orientata cu fata spre viitor decat industria divertismentului, astfel incat din ce in ce mai multe carti aflate sub copyright devin disponibile gratuit pe Web. Celebra universitate Massachusetts Institute of Technology desfasoara incepand din 1999 actiunea OpenCourseWare cu scopul de a pune la dispozitia publicului toate materialele de curs pe care le foloseste. National Academic Press ofera acces la continutul complet a peste 3.000 de lucrari academice. Eric Flint – noua vedeta a SF-ului american – a demonstrat editorului sau, Baen Books, ca publicarea romanelor sale pe Web a avut ca efect net dublarea vanzarilor cartilor pe hartie. Baen a invatat lectia si astfel s-a nascut Baen Free Library. Licenta Creative Commons (asemanatoare copyleft-ului utilizat de Wu Ming) devine din ce in ce mai populara si acopera sute de titluri.
Nu pot sa inchei aceste randuri fara a aduce un omagiu editurii LiterNet care, furnizand carti electronice in limba romana sub o licenta de tip copyleft, ne dovedeste ca la acest capitol suntem in rand cu lumea.