“Stați peste program de ochii șefului?” – subiectul abordat săptămâna trecută în ZF a generat foarte multe reacții în rândul angajaților, aducând din nou în atenție o problemă a lumii corporatiste: echilibrul dintre viața personală și cea profesională. Deși șefii departamentelor de resurse umane din multinaționale spun că au implementat tot felul de programe pentru a-și ajuta angajații să refacă acest echilibru, rare sunt cazurile în care angajații sunt cu adevărat mulțumiți.

Specialiștii spun însă că cei care fac parte din lumea corporatistă au început să-și dea seama de faptul că viața nu înseamnă doar 12- 14 ore de muncă pe zi și încearcă să-și organizeze timpul în așa fel încât să își termine sarcinile în cele opt ore de lucru.

“De când au venit multinaționalele în România se muncește mult, iar oamenii încep să-și dea seama de acest lucru. Sunt tot mai mulți corporatiști care aleargă prin parcuri, care participă la competiții sportive, la maratoane sau la concursuri de biciclete. Unii fac o ale­gere conștientă, s-au obișnuit cu ideea că muncesc toată ziua, duc viață «de tunel» iarna – când vin pe întuneric și pleacă pe întuneric- s-a ajuns chiar să se facă glume pe seama lor”, a spus Octavian Pantiș, managing director al firmei de training TMI. El spune că nu este un obiectiv în sine ca aceștia să stea peste program, însă în ultima vreme aceștia vor să știe de ce trebuie să facă acest lucru. Deși legislația este clară în ceea ce privește munca suplimentară, care trebuie plătită dacă ambele părți – angajatorul și anga­jatul – sunt de acord ca aceasta să se efec­tueze, de regulă orele suplimentare pe care le fac corporatiștii nu se fac la cererea șefilor.

“Pe de o parte, este posibil ca unii oameni să fie incapabili să își termine sarcinile în timpul solicitat și de aceea să fie nevoiți să stea peste program. Pe de altă parte, sindicatele au o mai mare pu­tere în zona de stat decât în cea privată. Până când nu vor exista sindicate puternice în multinaționale, situația nu se va rezolva. Fără o formă de organi­zare, nu se vor obține niciodată drep­turi”, a spus sociologul Alfred Bulai. Cu toate acestea, venirea investitorilor străini în România a schimbat complet unele principii în societate, iar acest lucru a generat nevoia de dezvoltare a unor businessuri precum grădinițele private, unde copiii pot fi lăsați de dimi­neață până seara, cât timp părinții sunt la muncă. “În 1993, când eram la Oradea și s-a deschis o fabrică Coca-Cola, a fost o schimbare de paradigmă. Până atunci, în cele mai multe locuri din Oradea se muncea de la 7 la 15 sau de la 7:30 la 15:30, în domeniul industrial și la stat. Când a venit Coca-Cola cu program de la 9 la 5, toți și-au dat seama că acest lucru înseamnă că trebuie să stea toată ziua la lucru”, a mai spus Pantiș.

Schimbarea acestei situații nu poate veni decât din partea angajaților, care trebuie să își “educe” șefii să le respecte programul legal de lucru și să încerce să își îndeplinească sarcinile de lucru în cele opt ore în care stau la serviciu.



Ce au răspuns cititorii ZF la topicul de săptămâna trecută

“Stați peste program de ochii șefului?”

  • Mihaela

Mai sunt situațiile când angajaților li se atrage atenția că întârzie la program (10-15- 30 min), dar nu sunt apreciați pentru faptul că își tocesc coatele la birouri până noaptea târziu. Nu cred în eficiența în task-uri efectuate după o anumită oră (târzie din seară, când ești deja obosit și nu mai dai randament). Cu toate acestea, sunt companii unde angajații muncesc de 2-3 ori mai mult decât media normală pentru colegi de-ai lor din alte țări. Motivele sunt multiple: echipe mult prea mici pentru volumul de muncă, dorința managerilor de a se mândri cu rezultate formidabile realizate de o echipă mică, dorința de a reduce costuri… Cred în oamenii care își cunosc bine potențialul, dar și limitele, care au puterea să își impună un punct de vedere în fața managerului, care știu cât pot “să ducă”, știu să își dozeze eforturile și energia (pe principiul – atât am reușit pentru azi, atât fac mâine – asta e media la care pot să lucrez, nu mai iau task-uri în plus doar pentru a părea viteaz.

  • Gabriel

În sistemul bancar este o practică să stai peste program chiar dacă îți termini sarcinile la timp. Doar de ochii șefului și ai colegilor care te pun într-o lumină nefavorabilă, este o ipocrizie.

Oricum nu mai poți da randament după 10 ore de muncă. Unii colegi pur și simplu nu fac aproape nimic în timpul zilei, iar la sfârșit de program intră în panică de timp și stau peste program doar ca să vadă șeful că “uite ce mult muncește ăla, tu pleci mai devreme”.

  • Liviu

În mai am lucrat 12 ore în fiecare zi. Și nu de frica șefului, ci pentru că altfel nu aș fi făcut față volumului de muncă. Cred că în multinaționalele listate la bursă targetul de profit este complet neadaptat realităților economice din România. Pur și simplu trebuie să muncești peste program pentru a fi la fel de eficient ca un angajat din Cehia, Austria, Germania.

  • Laura N., asistent manager într-o companie mică

Se observă această tendință de a se renunța foarte mult la timpul liber în favoarea serviciului (și asta în nici un caz în mod voit). Egoismul și lăcomia de care dau dovadă marile companii fac ca la ora actuală un om să renunțe și la intimitatea sa, și la pasiunile sale și la iubită, familie, prieteni, cunoștințe doar pentru a avea “un loc mai bun” în companie și a câștiga cât de cât mai bine. Trebuie să recunoaștem: nu poți fi și manager important la o companie și să ai și timp berechet pentru familie…

Eu chiar am un văr care lucrează la o multinațională, are o funcție destul de mare și care pățește următorul lucru: programul lui e exact ca cel men­ționat în articol, adică de la 9 la 17; în aceste ore are timp să-și îndepli­nească toate sarcinile și să răspundă la toate mailurile sau solicitările din acea zi. Menționez că este primul care pleacă puțin după ora 17 și toți ceilalți colegi îl aclamă și îl văd ca pe salvatorul lor, deoarece “lui nu îi e frică de șefu” și pot și ei la scurt timp să plece acasă. Mi-a povestit odată că datorită faptului că își termină sarcinile la timp se mai întâmplă ca la ora 16:45 să vină superiorul său și să-l convoace la o ședință “în folosul companiei”. În concluzia trasă de mine suntem sufocați de ideea de a renunța la noi înșine doar pentru a demonstra că suntem făcuți pentru jobul la care activăm.

  • Bogdan

Managementul din România este cu mult în urma celui vestic, din multe puncte de vedere. Avem multe de recuperat când vine vorba de a trata un angajat cu respect sau a planifica activități zilnice sau săptămânale. De aceea, în continuare toți managerii la ora actuală vor angaja oameni mai slabi ca ei, de frică să nu-și piardă locul, pe care ulterior îi mustră asupra programului și a rezultatelor slabe. Totodată, ei nu sunt conștienți că rezultatele bune vin dacă ai angajați buni.

  • Nicu

Excelent articol și extrem de real. Păi un om obosește să doarmă mai mult de 8 ore și spune că poate munci 10? Doar ipocrizie, cei care stau peste program sunt oameni sau obligați sau ipocriți sau incapabili ( adică nu își pot aduna gândurile să se concentreze pe ce au de făcut).

  • B.

Ceea ce se întâmplă în Belgia, în exemplul pe care îl dați, nu este datorat dorinței de a face economii de energie, ci pentru a fi siguri că acei angajați pleacă acasă – riscul pentru companie fiind ca autoritățile (Fiscul, Protecția Muncii) să vină în control inopinat și să dea amenzi pentru că există angajați prezenți la birou peste program fără ca orele suplimentare să fie raportate și plătite suplimentar.

Subiecte #angajati#lumea corporatistă#resurse umane#Work-life balance