Momentul în care unul dintre cele trei state din zona euro care au cerut ajutor financiar extern își va restructura datoriile va avea implicații profunde pentru ceilalți membri și chiar pentru existența uniunii monetare, potrivit unei analize Wall Street Journal (WSJ), citată de Mediafax Business.
Cu cât restructurarea se face mai devreme, cu atât vor fi afectate mai mult băncile din zona euro. Însă, dacă restructurarea vine târziu, contribuabilii și țările creditoare vor deveni mai reticente în a ajuta o altă țară, ceea ce va pune la încercare unitatea zonei euro.
Pe măsură ce timpul trece, datoriile guvernelor Greciei, Irlandei și, în curând, ale Portugaliei sunt transferate din sectorul privat în cel public. Investitorii privați nu vor să finațeze aceste guverne, iar în aceste condiții, când obligațiunile ajung la scadență, fondurile sunt investite în alte active.
UE și FMI înlocuiesc aceste finanțări, astfel că ponderea datoriilor deținute de instituțiile financiare internaționale crește. Astfel, dacă vreunul dintre cele trei state își restructurează acum datoria, investitorilor privați li se vor cere reevaluări negative de circa 50%, situație deloc confortabilă.
În schimb, dacă vreunul dintre guverne cere restructurarea datoriei din 2013 se va confrunta cu două alternative mult mai dificile, respectiv intrarea în incapacitate de plată către toți creditorii privați, ceea ce înseamnă ieșirea de pe piețele financiare timp de mai mulți ani, sau cererea unor reevaluări negative ale datoriilor deținute de alți membri ai zonei euro.
A doua varinată va întâmpina probleme politice, poate chiar imposibil de rezolvat, notează WSJ.