Principalii 10 ordonatori de credite au la dispoziție, în 2011, 17 mld. lei (4 mld. euro) pentru investiții, cu 1,6 mld. lei peste programarea din acest an, însă rămâne în continuare neclar în ce vor fi investiți acești bani, în condițiile în care, din proiectul legii bugetului ajuns la Parlament, nu reiese limpede ce obiective vor fi finanțate, etapele finanțării sau costul total.

În repetate rânduri, atât președintele Traian Băsescu, cât și premierul Emil Boc au enunțat necesitatea prioritizării investițiilor, în condițiile în care sursa de finanțare reprezintă doar o mică parte din cât ar fi nevoie (sunt investiții începute de 40 mld. euro, spunea, recent, șeful statului). Cum “prioritizează” ministerele investițiile? Proiectele legii bugetelor pe ministere nu o dezvăluie.

“La Finanțe sunt convins că există o astfel de listă cu obiective de investiții. În mod normal, ar trebui ca și în bugetele ministerelor cifrele de acolo să aibă un corespondent”, spune analistul economic, Aurelian Dochia. Însă din bugetele ministerelor nu rezultă că ar exista vreun corespondent într-o listă de obiective de investiții și bugetele alocate.

Cheltuielile bugetului general consolidat (200 mld. lei) ar urma să meargă anul viitor în proporție de 17,5% spre investiții. Dintre cele 34 mld. lei (8 mld. euro) destinate investițiilor în bugetul general consolidat, 17 mld. lei au fost alocate principalilor 10 ordonatori de credite. Proporțional cu bugetul de cheltuieli, cel mai mult ar urma să aloce investițiilor Ministerul Mediului (aproape 90% din buget), Ministerul Dezvoltării (85%), Ministerul Transporturilor (73%), Ministerul Economiei (55%) și Ministerul Agriculturii (24%). La polul opus, Ministerul Muncii nu va face nicio investiție, pronderea cheltuielilor cu investițiile în bugetul de 33 mld. lei al instituției însemnând doar 0,1%.

De la aceste cifre încolo se așterne umbra.

Ministerul Mediului, de pildă, cel mai mare investitor al banilor bugetului dintre toate ministerele, își fixează o listă de obiective din care nu reiese clar ce va fi finanțat și cu cât. Iată ce-și propune ministerul, potrivit proiectului bugetului instituției pentru 2011: “În anul 2010, MMP (Ministerul Mediului – n.n.) are în program un număr de 67 obiective/proiecte/programe de investiții, dintre care 66 în continuare (98% din numărul total de obiective) și unul nou (2% din numărul total de obiective), precum și 994 lucrări privind consolidări și intervenții (…). Pentru perioada 2011-2013: În acest interval MMP își propune să finalizeze 707 lucrări de investiții. Dintre principalele proiecte propuse a se finanța în intervalul 2010 – 2013 menționăm: Lucrări de consolidare a falezelor în zonele Eforie Nord, Eforie Sud, Tuzla și Costinești (…)”.

Ce se finanțează în 2011, greu de spus. Așa numitele “fișe tehnice” ale programelor nu oferă indicii în plus, spun doar câți bani de la stat și câți din credite de angajament merg spre ape, protecția mediului etc. Același lucru la agricultură – se dau bani pentru “stimularea organizării piețelor”, pentru “încurajarea bursei de cereale” sau “stimularea producției de bunuri alimentare românești”. Un program cu nume, finanțare, termene de execuție nu există în proiectul de buget al ministerului.

“Sunt două piedici care stau în calea limpezirii lucrurilor. Ca întotdeauna, sunt nesiguri pe ei (cei de la guvernare – n.n.) și le este teamă că, dacă detaliază pream mult, atunci ar apărea discuții și de aceea preferă să tacă. În al doilea rând, există foarte multă incertitudine chiar cu proiectele și cu fazele lor. Nu găsim curajul de a le prioritiza. Fiecare trage de proiectul lui, iar a prioritiza înseamnă să explici rațiunea pentru care continui unul și abandonezi altul, iar acest lucru nu se face”, comentează Aurelian Dochia.

Consiliul Fiscal a criticat, săptămâna trecută, Ministerul Finanțelor pentru că nu a elaborat o listă de priorități cu proiecte detaliate și alocări bugetare multianuale, arătând că obiectivele sectoriale incluse în raportul aferent proiectului legii bugetului pe 2011 nu pot fi considerate credibile atât timp cât nu sunt specificate costurile pe care le implică și termenele de realizare.