Care au fost cele mai bune decizii pe care le-ați luat în acești 20 de ani?

Aș spune că deciziile bune nu au fost neapărat cele confortabile. Au fost momentele în care am ales să schimb ceva și să caut o soluție, chiar dacă nu aveam toate răspunsurile. Evoluția nu vine din confort. Vine din pasul pe care îl faci înainte să te simți complet pregătit.

Una dintre aceste decizii a fost plecarea la Milano. Eram într-un mediu pe care îl cunoșteam foarte bine, după aproape douăzeci de ani în banca din România, iar rolul de la nivelul grupului însemna să ies din acest mediu și să privesc lucrurile dintr-o perspectivă mult mai largă. A fost o decizie dificilă, și care s-a dovedit a fi foarte bună. M-a învățat să văd România din afară și, cred eu, m-a pregătit pentru rolul pe care îl am astăzi.

A doua decizie bună este una pe care am luat-o, în felul meu, de mai multe ori: să rămân și să construiesc în aceeași organizație. Mulți văd cei 28 de ani ai mei în UniCredit ca stabilitate și loialitate. Este, fără îndoială, și asta. Dar UniCredit s-a schimbat și se schimbă permanent, iar eu am trecut, în interiorul aceleiași bănci, prin roluri, echipe și țări diferite. Loialitatea nu exclude schimbarea. În cazul meu, a fost chiar drumul prin care am trăit-o.

Cum descrieți parcursul companiei dumneavoastră după integrarea în UE?

Am avut privilegiul să văd din interior cum se transformă o bancă, într-o economie care se transforma și ea. Am intrat în bancă în 1998, ca analist financiar, într-o instituție mult mai mică decât cea de astăzi. De atunci am trecut prin fuziuni, prin integrări, prin investiții masive în tehnologie și prin schimbări profunde de model de business. Nu au fost niciodată procese simple. Au presupus decizii dificile și, mai ales, capacitatea de a aduce împreună oameni și culturi diferite. Am trăit asta din nou, de aproape, anul trecut, când am integrat Alpha Bank România în nouă luni.

Dacă ar fi să rezum parcursul nostru de după 2007, aș spune că am crescut odată cu clienții noștri și cu economia românească și că ne-am asumat partea noastră din această dezvoltare. Am devenit digitali, mai eficienți și categoric mai puternici: suntem astăzi al treilea grup bancar din România. Dar nu am pierdut din vedere lucrul care contează cel mai mult în meseria noastră: încrederea clienților și a companiilor pe care le finanțăm. Tehnologia se poate cumpăra. Încrederea se construiește în timp.

Cum descrieți parcursul României de la integrarea în UE și până astăzi?

Fac parte din generația care își amintește foarte bine România anilor ’90. Eram studentă la ASE într-o țară care încerca să înțeleagă ce înseamnă libertatea economică, să învețe regulile pieței și să își găsească locul într-o lume complet diferită de cea pe care o cunoscuse până atunci.

De aceea, când compar România de astăzi cu cea de acum două decenii, nu pot să nu văd progresul. Economia s-a mărit de peste două ori și jumătate din 2007 până astăzi. Avem campioni antreprenoriali locali, un sector bancar solid, investiții semnificative în infrastructură și în tehnologie și o generație care gândește natural în termeni europeni și globali. Sunt lucruri pe care, la începutul anilor 2000, nu le-am fi putut anticipa.

Sigur că mai avem mult de lucru. Intermedierea financiară este încă la aproximativ jumătate din PIB, mult sub media europeană. Avem schimbări structurale de făcut ca să devenim mai competitivi și avem nevoie de mai multă disciplină în execuție, de investiții și de reforme. Dar eu îmi păstrez optimismul, prin natura mea și, mai ales, prin ceea ce am văzut în acești ani.

Dacă ar fi să descriu parcursul României într-o singură frază, aș spune că este povestea unei țări care a avansat mult și care are mai mult potențial decât bănuim noi toți.

Ce pas ați fi vrut să faceți mai repede și nu l-ați făcut?

La începutul carierei analizam foarte mult. Vin din zona de controlling și de planificare, iar reflexul meu era să caut toate informațiile posibile și să mă asigur că am evaluat fiecare variabilă înainte de a lua o decizie importantă. Este un reflex bun pentru un CFO, nu este neapărat suficient. În timp am înțeles că performanța vine atunci când ai încredere în oameni, le dai spațiu să crească și construiești împreună cu ei. Și că leadershipul nu înseamnă certitudini. Înseamnă capacitatea de a lua decizii bune cu informațiile pe care le ai la un moment dat și de a ți le asuma.

Aș fi vrut să învăț asta puțin mai repede.

 Care este pariul dumneavoastră pentru următorii 20 de ani?

Pariul meu este că România trece de la convergență la competitivitate. Ultimele două decenii au fost despre recuperarea decalajelor față de economiile dezvoltate ale Europei. Următoarele vor fi, și deja sunt, despre inovare, productivitate și valoare adăugată.

Cred în România și în atuurile ei: oameni bine pregătiți, spirit antreprenorial, o generație tot mai conectată la economia globală și la noile tehnologii. Cheia va fi să investim consecvent în educație, în tehnologie și în infrastructură, astfel încât creșterea să fie sustenabilă și rezilientă într-un context global tot mai complicat. Nu este despre cât de repede creștem. Este despre cât de solid.

Noi, la UniCredit, am făcut din educație o prioritate de câțiva ani, pe toate piețele în care suntem prezenți. Investim constant în educația copiilor și a tinerilor pentru că nu cunosc o investiție cu un randament mai bun pe termen lung.

Sunt optimistă că peste 20 de ani România va fi recunoscută nu doar pentru ritmul de creștere, ci pentru capacitatea de a genera inovație, de a atrage investiții și de a le oferi copiilor noștri un nivel de trai mai bun decât al nostru. Iar noi, ca bancă, vrem să fim acolo, aproape de clienți și de economia reală, așa cum am fost în ultimii 20 de ani.