A devenit un cliseu de sezon sa citezi ideograma chinezeasca cu dublu sens – de criza, dar si de oportunitate. Cu semnificatia evidenta ca in orice criza exista si oportunitati. Chestiunea poate parea cam filosofica, daca n-am avea la indemina Ziarul Financiar pentru exemplificarea practica.
16 noiembrie 1998 iesea pe piata primul numar din ZF. In ce context economic? 1998 era anul celui mai mare declin economic de dupa 1989. In 1999 urma sa trecem razant pe linga o intrare a Romaniei in incapacitate de plata. Numaram investitiile straine dupa binecunoscutul sistem doua la primarie, doua la prefectura, doua la scoala de fete, iar creditarea populatiei era undeva pe la 0,5% dintr-un PIB mititel Nu este de mirare ca mai toata lumea credea proiectul sortit esecului.
Dupa citiva ani ZF a devenit nu numai ziarul de afaceri de referinta al Romaniei, dar si un business foarte profitabil. De ce predictiile ursitoarelor nu s-au implinit? Pentru ca la baza proiectului a stat o viziune pe termen lung (a lui Adrian Sirbu) si un concept bun. Pentru ca politica de resurse umane in redactie a fost una inovatoare pentru vremea aceea am luat o mina de ziaristi cu experienta, pentru care sa lucreze la un ziar dupa modelul FT si WSJ era un vis (cazul meu) si citeva zeci de tineri young & fresh, pe care i-am invatat tot ce stiam noi despre realitatile patriei plus scoala de jurnalism britanic, si dintre care s-au cernut ulterior multi ziaristi de business redutabili si antreprenori de succes. Personal, putin imi pasa de starea de atunci a economiei si de sansele pe care ni le dadeau calculele hirtiei. Sansa de a face un tip de jurnalism in care credeam era suficienta.
Istoria de 10 ani a Ziarului Financiar ar putea sa dea de gindit astazi mai multor stakeholderi: companiilor, obisnuite in ultimii doi ani sa raporteze cresteri de doua cifre (si nu doua cifre mici), si de aceea mai pesimiste decit ar fi cazul in privinta posibilelor consecinte ale crizei internationale actuale; guvernantilor, oricare ar fi ei, indeobste fie prea optimisti, fie prea pesimisti dupa cum sunt la putere sau in opozitie, dar mai intotdeauna cu vederea limitata la maximum 4 ani; cetatenilor, care trebuie sa reinvete rapid ca masina sport, casa pe pamint, vacantele exotice, cosul plin la supermarket si dublarea salariului nu sunt neaparat un plan rau, numai ca nu poate fi unul pe termen scurt si ca putina pasiune pura pentru ceea ce faci ajuta.
Morala istoriei de 10 ani a Ziarului Financiar este in opinia mea urmatoarea: nici o criza economica nu este letala, lipsa de viziune pe termen lung si a oamenilor potriviti, da.