Conduc companii, fac bugete, studii de piață pentru creșterea businessului, plătesc salarii și taxe la stat și, în final, dau socoteală în fața acționarilor pentru ce au făcut. Dacă au performanță în fruntea companiilor sau a băncilor pe care le manageriază, de ce nu ar avea în fruntea Guvernului?
Incertitudinea care domină de aproape două săptămâni spațiul public nu este în măsură să aducă ceea ce președintele Traian Băsescu numește “încrederea în actul de guvernare”.
Căderea economică de anul trecut a fost ceva mai mică decât se anticipa, dar a fost o cădere dureroasă. Anul care a trecut, cu scăderi de salarii, zeci de mii de concedieri, majorări de taxe, a fost unul dintre cei mai cumpliți de la revoluție încoace. Guvernarea nu performează, iar România nu a ieșit din criză așa cum susțin guvernanții.
Discuția care a explodat referitoare la promovarea la Palatul Victoria a unui premier cu profil tehnocratic suportă multe analize, dar firul roșu care le străbate este constatarea că, deocamdată, în cadrul partidelor care susțin guvernarea nu există un nume credibil care să aducă ceea ce președintele Traian Băsescu numește încrederea în guvernare.
Cine va conduce un guvern care să aducă creșterea economică, așa cum susține șeful statului?
Din zona politică sunt de 20 de ani aceiași oameni.
Nu există un nume public cu oarecare rezonanță care să nu fi încercat plăcerea de a ocupa un fotoliu ministerial. Cu ce succes?
În aceeași vreme, lamentările curg ca un râu: nu sunt oameni, nu sunt oameni! Președintele privește cu jind spre specialiștii din Banca Națională: după premierul “de serviciu” Mugur Isărescu, au fost luați la rând adjuncții săi, prim-viceguvernatorul Florin Georgescu și viceguvernatorul Cristian Popa.
Asta după ce un alt om din BNR, consilierul guvernatorului,
Lucian Croitoru, fusese învestit cu mai bine de un an în urmă cu
mandatul de a forma Guvernul. Sigur, situația politică era tulbure
atunci. 
Croitoru a fost respins de Parlament, dar prestigiul său este la
locul lui. Așa cum prestigiul unor specialiști care “tac și fac”
nu poate fi pus la îndoială. Pe puțini dintre oamenii noștri
politici i-au făcut oameni nu vorbele, ci faptele. Pe cei despre
care vorbim îi recomandă faptele. ZF prezintă o listă cu 50 dintre
aceștia. Pot fi și alții, dar cineva trebuie să facă o propunere.
Cei 50 sunt selectați din ediția pe 2010 a anuarului ZF “Who’s who
in busines – cei mai importanți 1.000 de oameni din businessul
românesc”. Cum i-am ales pe cei 50? După notorietatea lor sau a
companiei lor, după cât sunt de tineri, de energici, după parcursul
profesional, dar și în funcție de moralitate și implicare socială.
Sunt oameni care conduc sau au condus organizații de sute sau mii
de oameni și au bugete de sute sau miliarde de euro pe mână. Nu vor
da înapoi de la administrarea unui buget de 40 de miliarde de
euro, cât este cel al României.
De ce nu ar alege președintele pe unul dintre aceștia pentru
poziția de premier?
Președintele lasă impresia că se gândește. Caută. Cercetează. Ce?
Oamenii sunt aici. Dacă România nu este complet la pământ, asta nu
se datorează fostei sau actualei echipe de la Palatul Victoria.
Dacă România se ține pe picioare, asta se datorează elitei de
business care și în momente extrem de grele au menținut în viață
businessul și locurile de muncă. Dacă au știut să facă acest lucru
cu siguranță vor ști să trateze cu acceași seriozitate și actul de
guvernare.
Președintele este cel care propune primul-ministru, iar Parlamentul
cel care își dă sau nu girul pentru echipa și programul de
guvernare ale celui propus. Ce decide un partid pentru sine poate
fi considerată o afacere privată a acelui partid. Ceea ce decide
pentru alții este însă o afacere publică.
