Venita la putere in 1996 pe fondul unui entuziam popular rar intalnit, spulberata de la guvernare de acelasi tavalug popular, dreapta romaneasca isi cauta salvarea in ideologie. Solutia pentru iesirea din criza intrevazuta de liderii minusculelor partide crestin democrate este unificarea. Aceasta nu pare a veni curand pentru ca fiecare sef de partid crede ca doar in jurul lui poate fi implinit acest deziderat. Pana ce acest lucru nu se va fi implinit in Romania nu putem vorbi de o dreapta adevarata. Dar pana atunci putem spune ca, desi a guvernat in Romania, dreapta nu si-a intrat niciodata in drepturi.
Anii romantici ai dreptei 1990-1996
Notiunea de dreapta a aparut in Romania in 1990 bazandu-se pe ideea contraponderii la comunism. In primele zile ale iernii 1990, au aparut, parca de niciunde, liderii taranisti Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ion Ratiu, alaturi de liberalul Radu Campeanu. Nu a fost vorba, nici o clipa, de platforme conservatoare fie ele liberale sau crestin democrate. O anumita parte a electoratului – intelectualitatea, tineretul, cei care cunoscunsera vremurile interbelice – i-au “adoptat” imediat pentru ca reprezentau alternativa la un sistem pe care il detestau. PNtCD si PNL s-au organizat rapid si au participat in alegerile din 1990 cu doi candidati la presedintie Ion Ratiu(PNtCD) si Radu Campeanu (PNL). Paradoxal, desi erau organizatii firave, conduse de septuagenari, aceste partide au starnit adevarare furtuni. Nici pana astazi, nu s-au lamurit exact circumstantele primei descinderi la Bucuresti a minerilor (1990) care au distrus sediile partidelor istorice si Universitatea. Simpatizantii asa zisei drepte au fost batuti, s-au strigat lozinci ingrozitoare care cereau moartea taranistilor acuzati ca vor sa destabilizeze puterea “emanata” din Revolutie tiparind dolari falsi pentru simpatizanti. Corneliu Coposu insusi a fost “salvat” de Petre Roman cu un tanc nu inainte ca seful Guvernului de atunci sa afirme, referindu-se la liderul taranist : “S-a demascat!”. Alegerile din 1992 au dat castiga de cauza partidelor istorice care au reusit, in ciuda unui succes zdrobitor al FDSN, sa ocupe cateva locuri in Parlament. Marele merit pentru aceasta victorie ii apartine lui Corneliu Coposu care a reusit sa creeze o structura de opozitie, care, desi inspirata de modelele surori din celelalte tari din Europa de Est, stabilea o colaborare moderna pentru Romania de atunci, cu UDMR. Au fost patru ani in care CDR a intrat in constiinta publica prin interventii parlamentare – in sprijinul deconspirarii Securitatii, a aflarii adevarului despre revolutie, impunerea principiilor coabitarii cu minoritatile. Lideri politici ca Ion Ratiu, de pilda, aveau o colaborare excelenta cu structurile institutionale ale Uniunii Europene – Consiliul Europei. Profesionalizarea CDR, ca structura politica, a fost adusa de succesul din alegerile din 1996.
Marirea si caderea conventiei
In 1996, nu ideologia de dreapta a adus victoria Conventiei Deocratice. Pe de o parte, Corneliu Coposu la a carui inmormantare Piata Palatului a fost inundata de oameni, a lasat aceasta organizatie invaluita in aura sa personala. Fost detinut politic ( 17 ani de inchisoare), unul dinntre putinii adevarati domni din politica romaneasca, si poate singurul care ii putea da replica lui Ion Iliescu, lasa in urma o Conventie perfect cladita ca organizatie politica si cu un presedinte – Emil Constantinescu pe care il pregatise el insusi, vreme de patru ani. Din Conventie faceau parte majoritatea partidelor, altele decat PDSR: liberali, taranisti, social-democratii lui Sergiu Cunescu (singurul politician social democrat a carui partid era membru al Internationalei Socialiste din perioada interbelica), ecologisti si unul dintre catalizatorii victoriei, organizatiile civice. Alianta Civica care intodeauna a preferat un rol de background politic a militat activ pentru succesul CDR, organizand mitinguri in Bucuresti si in provincie. CDR a castigat, insa, datorita unor idei sentimentale si nu unei ideologii. Cel mai important lucru a fost ca votantii, asa-zisei drepte au fost inspirati sa creada ca, dand un vot Conventie,i isi iau realmenete revansa fata de ultimii 50 de ani de abuzuri ale comunistilor. Ideea a fost bine sustinuta, de CDR bine organizata, alaturi de un program intitulat “Contractul cu Romania” – in care se vorbea, perntru prima data, foarte serios de retrocedarea proprietatilor. Bucuria victoriei a fost insa scurta. Cu numai 30% la vot, CDR a fost nevoita sa formeze o coalitie cu USD (social democratii lui Roman si Cunescu) si UDMR. Au urma patru ani de certuri continue in care Coalitia a schimbat trei premieri. Singura masura de dreapta ramasa de la guvernarea 1996-2000, este legea de retrocedarea proprietatilor funciare. Alegerile din 2000 au spart mitul Conventiei. PNL s-a orientat la timp. Presimtind esecul, s-a debarasat de Emil Constantinecu si Conventie si a candidat pe liste proprii. Presedintele Constantinescu a refuzat sa mai candideze, fapt ce a ajutat dezastrului total al PNtCD, care nu s-a calificat pentru Parlament. Ramasa pe dinafara, dreapta crestin-democrata incearca, in aceste zile, sa regaseasca succesul electoral. Cearta din PNtCD care a survenit esecului din 2000 a impartit partidul in doua – unul dintre fruntatii emblematici ai partidului Vasile Lupu construindu-si propia formatiune, Partidul Popular Crestin. Ideea de partid popular a incoltit si in mintea lui Emil Constantinescu care, recent, si-a creat un partid, Actiunea Populara, ce va ingloba, intr-un viitor apropiat PPC. Intr-o eventula dreapta unita de sorginte crestina si populara nu-i vom gasi insa pe promotorii ideii de coagulare a dreptei – liderii UFD – care intre timp au ales dreapta liberala.
Orice guvernare este si de stanga, si de dreapta
Rep.: Considerati ca fosta coalitie a guvernat conform principiilor dreptei?
R. B.: In primul rand, guvernarea trecuta a fost o guvernare ravasita. Nu ar fi fost atat de complicat daca, dupa formarea “coalitiei de coalitii” – sa nu uitam ca USD (n. red. – PD si PSDR), CDR (n. red – PNtCD, PNL, Ecologistii) si UDMR erau la randul lor coalitii – ar fi elaborat un document de guvernare in cei patru ani. Un document in care sa fie trecut tot ce poate fi sau nu poate fi facut. Efectul lipsei acestui document a fost o guvernare ravasita unde, in loc sa se intreaca cu tintele pe care si le-au propus, ministrii, i-au avut drept tinte pe ceilalti ministri. De aceea, oricare dintre cei trei prim-ministri care au fost in coalitie au avut puteri mult mai mici decat ministrii – unii dintre ei lideri ai unor partide puternice, cum a fost cazul lui Stoica sau a lui Roman. S-a creat astfel impresia ca o guvernare in coalitie este o guvernare nu ravasita cum spun eu ci foarte ravasita, ceea ce nu este adevarat. In momentul in care situatia tarii este cea pe care o stim, este si va fi foarte greu sa guvernezi exclusiv doctrinar. In tari, unde lucrurile sunt mult mai asezate, ciclul de guvernere stanga-dreapta este ceva firesc. La noi, problema nu se pune asa: problemele sunt atat de multe incat orice guvernare trebuie sa faca de doua-trei ori, in timpul mandatului, aceasta alternanta. Un guvern de orice culoare trebuie sa ia masuri economice de descatusare a motoarelor economiei (chiar daca nu vrea este presat de FMI sau UE); saracia este atat de mare incat oamenii nu ar avea rabdare sa treaca cativa ani pentru relansare, deci trebuie luate masuri de stanga. Deci fiecare guvernare este si de stanga si de dreapta. Iata, PSD ia masuri de dreapta, cumva “contra naturii” sale ideologice, cum fosta coalitie a luat masuri de stanga, cumva contra “dominantei” ideologice. Tocmai de aceea, pentru multi ani de aici inainte, ideal ar fi ca Romania sa fie condusa de o coalitie care sa asigure echilibrul intre nevoia de reforma si conponenta sociala.
Rep: Viitorul va apartine unei coalitii stanga-dreapta?
R.B.: Sa zicem ca PSD va castiga alegerile din 2004. Nu o va putea face cu majoritate, oricat s-ar zbate. Iar ca sa guverneze ca acum iar nu va putea pentru ca si UDMR si PUR si-au dat seama cu cine au de-a face. Va avea nevoie de un alt fel de montaj. Ca sa infranga PSD, PNL si PD trebuie sa mearga in coalitie si nu oricum, ci pe liste comune. Pentru ca, altminteri, oricat ar castiga, separat, cele doua partide – sa zicem PNL 25% iar PD 20%, impreuna avand 45% – daca PSD ia 26% presedintele, oricare at fi el, Stolojan sau altul, este obligat prin Constitutie sa desemneze PSD sa formeze guvernul. Iar la noi tentatia puterii este atat de mare incat nu se stie niciodata!
Rep.: Vorbind despre dreapta va referiti mai cu seamna la componenta ei liberala. Credeti ca exista sanse ca dreapta populara sa aiba succes?
R.B.: La noi dreapta nu are un electorat de dreapta. Multi dintre cei care voteaza cu dreapta voteaza pentru ca de fapt s-au saturat de ceilalti. I-a sa-i vad si pe astia! In tarile asezate, electoratul dreptei il reprezinta oamenii de mijloc si chiar bogati. La noi cei bogati s-au facut bogati profitand de cunostintele pe care le aveau in comunism – de exemplu, Copos, Catarama, Tender. Ca unii sunt acum la dreapta este un efect secundar, nu tine de doctrina. Ei sunt bogati de stanga. Nu cred ca in Romania electoratul de dreapta ar putea depasi curand, 25%.
Ciorbea: Am pierdut pentru ca am cedat
-Domnule presedinte, a guvernat PNtCD in perioada 1996-2000 ca un partid de centru-dreapta?
– In primul rand se impune o precizare: PNtCD este un partid crestin-democrat, un partid de centru centru-dreapta. Guvernarea precedenta a fost una de coalitie in care a trebuit sa tinem seama de programele tuturor partidelor din coalitie- PD, PNL. Din pacate, eu am semnalat inca din 1998 ca s-a renuntat, s-a cedat in fata partenerilor de guvernare. Multe din obiectivele programatice ale PNtCD au fost amanate sine die, altele uitate. Am in vedere problema proprietatii si alte aspecte care figurau in programul partidului si in programul de guvernare cu partenerii. Nu s-a guvernat potrivit unor principii si unui program crestin-democrat care sa puna accent pe restitutio in integrum, solidaritate sociala, aplicarea principiului subsidiaritatii, personalismul, preocuparea fata de persoana umana, situatia comunitatilor. De altfel, acesta a fost unul din motivele pentru care electoratul ne-a sanctionat foarte drastic: cedarile in fata partenerilor de coalitie.
– Prin ce credeti ca se caracterizeaza dreapta romaneasca?
– In ce ne priveste, punem accentul cuvenit pe finalizarea restituirii propritatii si garantarea ei, aplicarea principiului restitutio in integrum. Ne preocupa finalizarea procesului de privatizare – avem in vedere privatizarea societatilor comerciale si necesitatea spargerii monopolurilor de stat, iar ulterior trecerea grabnica la privatizarea lor. Punem accent pe dezvoltarea IMM, ca o garantie a realizarii economiei sociale de piata si a dezvoltarii clasei de mijloc in Romania fara de care nu se poate asigura echilibrul economic. PNtCD are un program special de dezvoltare a IMM, care vizeaza cadru legislativ clar si o reducere drastica a nivelului fiscalitatii. Avem cel mai ridicat nivel de impozitare din Europa- peste 60%, in timp ce la nivel european se pune problema reducerii la 30-40%. In opinia noastra, ar trebui sa se reduca impozitele directe si impozitele pe salarii. Apoi definitorie pentru noi este preocuparea pentru taranul roman, familia taraneasca. Suntem preocupati si de solidaritatea sociala. Avem in vedere situatia celor sase milioane si jumatate de pensionari, si credem ca se impune reforma sistemului de pensii. Din 1997 am demarat reforma sistem de pensii. Nu in ultimul rand, credem ca se impune lupta impotriva coruptiei institutionalizate.
– Ce viitor credeti ca va avea dreapta in Romania?
– Sunt convins ca viitorul centrului si centrului-dreapta va trebui sa fie unul normal, potrivit evolutiilor pe plan european. In contextul integrarii europene nu vom putea ramane cu o situatie politica dezechilibrata, cu o Romanie care se misca intr-un singur picior, si acela stangul. Se impune coagularea dreptei. Din 15 state membre ale UE, noua sunt conduse de partide care fac parte din aceasta familie politica. In ce priveste relatiile din cadrul familiei politice, solutia cred ca este reintoarcerea in PNtCD, partidul mama a partidelor care sub o forma sau altaau fost desprinse din PNtCD. Partidul este deschis. Ii asteptam sa se intoarca acasa. Aici exista un trecut si exista si viitor.
Stolojan: Dreapta creeaza progresul si bogatia
– Domnule presedinte, ce principii caracterizeaza dreapta romaneasca?
– Dreapta romaneasca promoveaza capitalismul in Romania, singurul model economic din lume care a demonstrat ca poate oferi un standard de viata ridicat majoritatii populatiei, prin dezvoltarea proprietatii private, a liberei initiative si a competitiei, reducerea rolului statului in economie si pe aceasta cale, a poverii fiscale, concomitent cu intarirea statului de drept care sa asigure securitatea cetatenilor si respectarea legilor, inclusiv a contractelor si sa reduca coruptia. Dreapta romaneasca sustine separarea reala a puterilor in stat si independenta institutiilor care trebuie sa apere persoanele si familiile lor, precum si persoanele juridice impotriva abuzului autoritatilor statului.
– Credeti in viitorul dreptei in Romania?
– Viitorul este cu siguranta al dreptei romanesti, deoarece valorile acestea sunt cele care asigura progresul si creaza bogatie. Astazi, in tranzitie, confuzia intre valorile dreptei si cele ale stangii este intretinuta prin faptul ca procesele esentiale ale tranzitiei, cum sunt privatizarea, liberalizarea preturilor si a pietelor etc., sunt fundamentate pe valori ale dreptei – valori liberale. Exista o deosebire esentiala insa, intre un partid de dreapta care face privatizare, pentru care proprietatea privata este o valoare fundamentala a sa, si un partid de stanga care face privatizare, care nu are incotro, fiind supus presiunii tranzitiei si a comunitatii internationale.
Presedintele PNL, Theodor Stolojan nu a raspuns daca in fosta guvernare, PNL a guvernat conform principiilor de dreapta. Insa, deputatul Crin Antonescu, purtator de cuvant al partidului in acea perioada, afirma ca guvernarea precedenta a fost mai degraba o prelungire a stangii.
“Incercand sa fac o balanta, as spune ca mai degraba nu am guvernat conform principiilor de dreapta. Am spus acest lucru chiar in timpul guvernarii din 1996-2000. Din pacate, in ciuda unor incercari, guvernarea precedenta nu a fost una de dreapta ci mai degraba o prelungire a unei guvernari cu instrumente de stanga. Nu am fost multumit ca PNL nu a reusit sa imprime principiile de dreapta guvernarii trecute. Insa, avand in vedere ponderea redusa a PNL in fosta coalitie majoritara, acest fapt este explicabil. Totusi, trebuie amintit ca au existat incercari de a face aceste lucruri. Am in vedere masurile luate de colegul nostru Calin Popescu Tariceanu ca ministru al industriilor. Cea mai importanta este restructurarea mineritului. Desigur, a dorit sa ia si ale decizii, mai ales in sistemul energetic, insa nu a fost posibil din cauza opozitiei partenerilor de guvernare. Ma catonez pe aceste masuri economice pentru ca ele au avut un mare impact. Au exista si reusite. Esecul cel mai mare a fost insa la Ministerul Finantelor (n.r. condus de Decebal Traian Remes, care a demisionat din PNL in 2000. Ulterior, s-a inscris in PNtCD iar duminica a fost ales vicepresedinte al Partidului Actiunea Populara). Dar exista circumstante.
De asemenea, PNL a sustinut si legea de retrocedare funciara, care poarta denumirea Legea Lupu, nume in mare masura justificat. Noi am fost atasati de aceasta lege si am sustinut-o dar din cauza opozitiei PD a fost adoptata atat de tarziu incat n-am mai avut timp sa o si aplicam.”
UDMR: O dreapta cu un singur deget – PNL
UDMR are un statut special: nu este partid politic, este o formatiune care reuneste mai multe platforme: fie ideologice-liberala si crestin-democrata, fie regionale. Dar, mai intai de toate, UDMR este o formatiune constituita pe principii etnice. Cu un electorat constant, 7%, UDMR a inclinat balanta si in fosta coalitie de guvernare si in acest mandat cand sustine in Parlament PSD. Pe scena politica, UDMR este identificata ca o formatiune de centru-dreapta. Unul dintre liderii UDMR, senatorul Peter Eckstein Kovacs, fost ministru pentru minoritati natioanale, a spus ca “se sfieste” sa eticheteze initiativele UDMR ca fiind de dreapta.
-Domnule senator, in ce masura a reusit UDMR sa impuna fostei coalitii de guvernamant decizii politice conforme cu principiile dreptei?
-Eu cred ca UDMR a pomovat initiative care sunt in concordanta cu valorile dreptei: respectarea proprietatii, sustinerea initiativei particulare in viata economica a tarii, adoptarea legislatiei reparatorii in privinta bunurilor confiscate in perioada comunista. Acestea au fost unele din valorile de dreapta sustinute de UDMR in fosta coalitie. Insa, eu m-as sfii sa etichetez initiativele UDMR ca fiind exclusiv de dreapta. UDMR s-a coagulat pe principii etnice si, in plus, are in vedere unele probleme specifice minoritatilor nationale. Nu ne-am putut impune toate punctele de vedere. Si este logic din moment ce noi sustinem anumite chestiuni specifice minoritatilor nationale. Dar, merita mentionat ca participarea noastra la o guvernare nu a fost sanctionata de electoratul nostru si nici pe plan international, desi fosta coalitie a fost sanctionata la alegeri.
– Ce a permis UDMR sa sustina si fosta coalitie de guvernamant si actualul partid de guvernamant, PSD? Tocmai acest statut special?
– Noi sprijinim in Parlament actualul partid de guvernamant pentru ca consideram ca Romania se afla intr-o situatie decisiva – aderarea la NATO si Uniunea Europeana. Noi ne-am asumat responsabilitatea de a sprijini demersurile guvernamentale, in concordanta cu normele europene. Noi sprijinim doar punctual anumite initiative si asiguram o stabilitate politica.
– Domnule senator, prin ce se identifica dreapta romaneasca?
– Dreapta este in primul rand slaba. Singurul partid parlamentar din aceasta zona politica este PNL cu pondere de circa 10%. In al doilea rand, ceea ce eu as reprosa partidelor de dreapta este ancorarea intr-un fel de neasumare a unei politici mai maleabile fata de minoritatile nationale si ancorarea in traditia interbelica de dreapta.
– In aceste conditii, ce viitor va avea dreapta in Romania?
– Eu vad un viitor de succes PNL pentru ca dupa o dominatie indelungata a stangii si dupa o dictatura comunista este normal ca optiunile electoratului sa se indrepte spre dreapta.
Reteta insuccesului CDR
Doua sunt fortele politice care si-au pus amprenta asupra istoriei postcomuniste a Romaniei, FSN si CDR – adica stanga si, ceea ce ar fi trebuit sa fie, in epoca, alternativa de dreapta. Putine fenomene postcomuniste din Europa Centrala si de Est poarta in sine “dramatismul etic si efortul de rezistenta de care da dovada istoria Conventiei Democratice”. In acelasi timp, cu greu poate fi gasit un exemplu mai elocvent de alianta civico-politica in care sa se fi investit atatea sperante si care sa fi dezamagit mai mult, arata politologul Dan Pavel in ultima sa carte scrisa impreuna cu Iulia Huiu – “Nu putem reusi decat impreuna. O istorie analitica a Conventiei Democratice.” Reteta insuccesului? Esecul performantelor institutionale, coruptia, diletantismul si cinismul unora dintre liderii de la nivel central si local.
Rep.: Domnule Pavel, a fost coalitia la guvernare in anii 1996-2000 o coalitie de dreapta?
Dan Pavel: Categoric, nu! Am spus acest lucru si l-am analizat in ultima mea carte. ( n. red. – “Nu putem reusi decat impreuna – O istorie analitica a Conventiei Democratice”, Polirom 2003). In primul rand pentru ca in acea coalitie erau doua partide care faceau parte din Internationala Socialista – PD si PSDR – carora li se adauga un partid ce include, in structura sa, toate orientarile, toate platformele, (liberala, crestin-democrata) si care este UDMR. Acestea sunt elementele structurale. Planul practic intareste aceasta convingere: intarzierile in privatizare, intarzierile in retrocedarea proprietatilor nu sunt elemente care sa ne convinga ca fosta coalitie a fost una de dreapta. Nu au existat asemenea prioritati. Fiecare dintre componentele coalitiei a incercat sa ia propriile-i masuri. Iata, de pilda, de ce un partid precum Alternativa pentru Romania devenita ulterior Uniunea Fortelor de Dreapta (actualmente a fuzionat cu PNL – n. red.) un partid eminamente de dreapta a parasit coalitia dezamagita de “performantele” ei.
Rep: Asadar nu s-a luat nici o masura de dreapta, nu a fost adoptata nici o lege care sa fie considerata ca atare?
D.P: Au existat o serie de legi care pot fi importante si pot fi considerate masuri de dreapta – de pilda legea de retrocedare a pamaturilor si padurilor. Dar acestea nu au de-a face cu legislatia de dreapta, nu au facut parte dintr-un cod amplu de adoptare a capitalismului asa cum este el inteles in Occident. Nu a existat, vreau sa spun, o strategie de crestere a prosperitatii, care nu se poate baza decat pe adoptarea legilor capitalismului. S-a mers prea mult pe protectia sociala, fara sa se inteleaga ca aceasta nu poate fi asigurata fara o prosperitate solida.
Rep: Putea fi altfel?
D.P: Sigur ca putea. Au existat multe circumstante care au concurat la esecul fostei guvernari. Una dintre ele a fost ca fostul presedinte Emil Constantinescu, la venirea la guvernare, a pus ca sef al Executivului un fost sindicalist ( Victor Ciorbea – n. red.), cu “reflexe” bine formate pe zona stangii si care a cedat la prima iesire in strada a muncitorilor. Presiunile din zona etatist-marginala au crescut, si s-a format apoi un cerc vicios: protectia sociala a contrabalansat reforma. Probabil ca, daca in primii doi ani ai ai guvernarii CDR in fruntea Executivului ar fi existat un om cu reale calitati si convingeri de dreapta, altfel ar fi stat lucrurile acum.
Rep: In comparatia cu actuala guvernare cum ati caracteriza politica fostei coalitii in ceea ce priveste adoptarea legilor proprietatii (o masura, sa-i spunem, de dreapta) si masurile privind protectia sociala (atributul stangii)?
D.P.: Cum spuneam fosta guvernare s-a concentrat mult pe masurile de protectie sociala iar aici diferentele nu sunt foarte mari. In ceea ce priveste adoptarea legilor exista o diferenta: PSD este un partid mare care nu are probleme cu votul, el isi impune legile pe care le crede de cuviinta, lucru care era mult mai dificil in fosta coalitie.
Rep.: Credeti ca dreapta populara are vreo sansa in Romania?
In conditiile actuale de fragmentare mi-e teama ca nici una dintre aceste formatiuni nu va trece de pragul electoral. Singura sansa ar fi ca aceste formatiuni sa devina o forta la fel de puternica ca dreapta liberala pentru ca dreapta in ansamblu sa aiba un cuvant greu de spus in Romania.
mirela.luca@zf.ro ; iulian.anghel@zf.ro