La mijlocul anilor ’90, în revista Zig-Zag apărea primul serial umoristic din presa românească postdecembristă. După un deceniu și jumătate, am constatat că a rămas atât de afurisit de actual, încât am decis să-l republicăm.
În 1994, în Zig-Zag, serialul cu Zizi s-a terminat brusc, fără preaviz și fără șansa unui episod de încheiere, în urma unei schimbări de format a revistei.
Dar Luminița, Zizi și Câine trăiesc și azi. Au supraviețuit, de bine, de rău – ca noi toți – evenimentelor de tot felul: alegeri, intrarea în NATO și apoi în UE, remanieri, demisii, scandaluri, cele câteva mari valuri de luptă anticorupție soldate cu arestarea mai multor controlori CFR care luau șpagă pentru mersul “cu nașul”, cele câteva mari, senzaționale și definitive reforme ale sistemului sanitar, respectiv de învățământ, soldate cu morți, răniți și semianalfabeți, norul de cenușă, penumonia atipică, boala vacii nebune, gripa aviară, gripa porcină și griparea gravă a economiei naționale, tunuri în privatizare, tentative de naționalizare pe șest, criza economică mondială, Marea Schimbare din 1996, Marea Revenire din 2000, enigmele revoluției și enigma Otiliei, pardon, a Elodiei, înflorirea și decăderea jurnalismului. Ordinea – cronologică sau axiologică – contează mai puțin.
Suntem în 2010. Zizi e tot funcționar în Ministerul Culturii și se ocupă de inventarierea culturilor neolitice, o prioritate de ultimă oră. Luminița, studioasă cum o știți, după ce a absolvit Universitatea Ecologică “Umberto Eco”, a mai obținut câteva licențe, masterate, ba chiar și două doctorate, în Chirurgie prin corespondență, Limbaje nearticulate, Comunicare subliminală și alte specialități cu mare căutare în piață. Piața Obor. Cât despre Câine, la venerabila vârstă de 19 ani, a devenit subiect de documentar Discovery și – cu nostalgia ședințelor CPUN – nu se mai uită la televizor decât la “Cele mai nostime parlamentare din lume” și la “Politicienii spun lucruri trăsnite”.
Dacă ei au rămas cam aceiași – doar puțin mai obosiți -, în schimb România, așa cum v-ați putut-o rememora în acest serial, e cu totul alta. Nu mai există reclame tâmpite și agresive, nu mai suferă nimeni de sărăcie, nu mai sunt probleme cu furnizarea încălzirii și a apei calde, nu se mai manifestă extremisme aberante, clasa politică nu mai e sursa dezamăgirilor și ținta miștocărelii generale, nu se mai războiesc oamenii între ei din te miri ce, Occidentul nu mai e văzut ca un loc în care umblă câinii (scuze, Câine!) cu covrigi în coadă, străinii nu-și mai fac cruce când văd sau aud ce-i pe-aici.
Noapte bună, copii!