a fost odată un sat/ de Ioan Barb

A fost odată ca niciodată

un sat cu căsuțe văruite în lumină

cu oameni primitori

unde se adunase atâta bucurie

încât în fiecare dimineață

era ajun de sărbătoare

la capătul uliței

se împărțeau copiilor plăcinte calde

ziua ținea cât un an

nu ne mai săturam

colorând cerul cu degetele

atârnându-i păsările sub nori

coloram grădinile cu pomi aplecați

sub povara roadelor coapte

firul limpede al iazului morii

care împărțea Suseniul de Joseni

mai mult ca sigur Dumnezeu s-a gândit El

că trebuia să fie un semn

ca să ne poată deosebi

am mai pictat și moara

cu roțile ei din lemn înnegrit

iazul în care Dumnezeu

amesteca toate culorile la amiază

și ferestrele nopții

în așa fel încât cei plecați dintre noi

să se uite cu bucurie pe pământ

seara când se adună pe la casele lor din cer

să se bucure și ei de satul nostru

cu oameni frumoși

și căsuțe

văruite cu lună

Poem selectat din volumul „Orașul alb”, apărut la Editura Paralela 45, Colecția Qpoem.

„Qpoem este proiectul celei mai solidare comunități de poeți și iubitori de poezie. Facebook-ul i-a strâns pe toți într-o uriașă filă comună pe deasupra invidiilor. Astfel încât, în orice parte te-ai pierde, poezia este peste tot, așa cum centrul este peste tot.” – Călin Vlasie

Ioan Barb (n. 5 noiembrie 1960, în Călan, Hunedoara) profesează avocatura și este director fondator al revistei de literatură și artă „Algoritm literar” din Hunedoara. Locuiește în Călan. Publică poezie și proză în principalele reviste literare din țară. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al cenaclului Qpoem din 2015. Cărți publicate: „Tăcerea ca o flacără”, poeme, Editura Călăuza, Deva, 1998 (debut); „Picătura de infinit”, poeme, Editura A.T.U., Sibiu, 2010; „Sub via ființei plâng strugurii”, poeme, Editura A.T.U., Sibiu, 2010; „Babilon”, poeme, Editura Brumar, Timișoara, 2011; „Sabatul interior”, poeme, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011; „Ostatec în cer” (antologie de poezie), Editura Tipo Moldova, Iași, 2012; „Orașul scufundat”, proză, Editura Cenaclul de la Păltiniș, Sibiu, 2012; „Meditând închis în ochiul ciclopului”, poeme, Editura Brumar, 2013; „Dumnezeul din paharul cu votcă”, proză, Editura Tritonic, 2016.

„Nostalgiile pitorești și culturale ale lui Ioan Barb sunt deja marcă înregistrată. Aceste picturi în alb constituie o inovație și nu au nimic în comun cu vechea tehnică chineză a pictării vidului. Albul aici este un fel de zahăr tos presărat peste memorii ce mixează macroistoria cu istoria mică. Vagul patriarhal și locul comun repetă maniera lui Șt. O. Iosif, dar bogăția detaliilor și a particularităților răstoarnă sevă contemporană în texte. Ochiul sufletului este vulturesc la poet – el scoate la lumină o lume de muzeul satului peste care s-au abătut tot felul de anomalii: a cocsului, a funinginii, a educației patriotarde etc. Orașul alb este, de fapt, Streiul înnegrit de industrie, dar imaculat în amintirile copilului ce oscila între sat și fabrici. Un volum document, așadar.” – Felix Nicolau