Ascet la baraca de tir/ de Gellu Naum

Dimineața și seara stăteam la baraca de tir cîștigam

lei albi pe care îi dăruiam cu generozitate

odată a venit o persoană avea sprîncene pictate

o iubeam nemaipomenit așteptam să-mi vorbească

avea o plasă neagră pe picioare

o îmbrăcam mă plimba cu ea prin oraș

ceilalți erau liniștiți ce conta o persoană

își trăgeau bezna pe cap ca pe o pătură călduroasă

câțiva făceau și glume ea îmi punea o mică mînă pe umăr

pe calea Floreasca

pe acolo nu mai știu când fusese un hipodrom noaptea

se mai auzea tropotul cailor

cîte un jokeu trecea plîngînd în hohote prin mijlocul

străzii

eu nu scoteam o vorbă ea mă ținea de umăr

ceilalți își rezemau coatele de masă se bucurau de

fiecare fum de țigare

Din volumul Gellu Naum, Descrierea turnului, Editura Litera, București 1975