Banda de magnetofon/ de Daniel Bănulescu

Bine frumoasă această muzică

Pe care mai respir ca un laș

Refuzând să mor fără vreun ajutor din afară

Dimineața în camera de baie

Spânzurat cu benzile de magnetofon

Prietenul meu cânta aceeași melodie:

“N-a ști nimeni că m-am dus

Numai m-or vedea că nu-s”

Și dansa atât de frumos

Încât au trebuit să-l îngroape

Sigur frumoasă această melodie

Pe care respir ca atunci când n-am avut puterea

Să apăs butonul să opresc benzile de magnetofon

Care i se roteau în jurul gâtului

Cântând aceeași melodie

Pe care mai respir ca un laș

Pentru că n-am cameră de baie dragilor n-am magnetofon

Decât acest trup care dansează atât de frumos

De douăzeci de minute încoace.

Din placheta Ziua în care am fost publicat apărută în colecția Cartea cea mai mică și reprodusă în antologia Republica Federală Daniel Bănulescu – statul de nord și statul de sud, editura Vinea, 2000