BESTSELLER INTERNATIONAL/ Un Președinte bolnav rău

Recentele discuții despre prezumatele maladii ale președintelui nostru m-au dus cu gândul nu doar la onestul buletin medical furnizat de medicii Casei Albe cu privire la starea de sănătate a lui Obama, ci și, mai ales, la numeroasele tăinuriri programatice ale fișelor de sănătate ale altor președinți americani. E drept că acestea se petreceau, hăt, in secolul trecut. Iar exemplul cel mai flagrant de contradicție intre “a fi” și “a părea” l-a oferit, probabil, președintele John Fitzgerald Kennedy. Cel căruia britanicul Jed Mercurio (un scriitor de succes, scenarist și regizor pentru serialele “The Cardiac Arrest”, “Bodies” – de două ori premiat cu BAFTA – sau “Grimleys”, vezi foto 2) i-a dedicat anul trecut un roman, “An American Adulterer”*, care a fost reeditat in ediție paper-back anul acesta și care, tot acum, a cunoscut deja o versiune franceză, cu un titlu schimbat intr-un mod delicios de atrăgător: “Viața sexuală a unui american fără reproș”. Intemeiat pe o vastă cercetare de arhivă și situat, practic, la jumătatea drumului intre ficțiune și document, volumul lui Mercurio ne povestește scurtul mandat al celui de-al 35-lea președinte american (mai scurt decât “mandatul” său de personaj de ficțiune, care a alimentat prozatori de la Norman Mailer la Don DeLillo și care, iată, incă o face, la mai bine de jumătate de veac după episodul Dallas 63). Teza cărții este că JFK a performat un dublu joc, ale cărui strategii merită să figureze in orice manual al inaltei ipocrizii de Stat. Deși incă iși păstrează, in conștiința publică, imaginea fără cusur de tânăr viguros și seducător, sportiv și plesnind de sănătate, atât fizic cât și la cap, JFK suferea, ascuzându-le cu grație iconică, de următoarele (apud Jed Mercurio): “maladia lui Addison, hipotiroidie, reflux gastric, gastrită, ulcer al stomacului, colită ulceroasă, prostatită, uretrită, infecții urinare cronice, infecții cutanate, tasare a vertebrelor lombare, osteoporoză a acelorași vertebre, osteoartrită a gâtului, colesterol crescut, rinită alergică, sinuzită alergică și astm”. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, la acestea se adăuga cea mai supărătoare dintre toate: o erotomanie cu aspecte patologice, delirantă. Deși știam că toții că lui JFK ii plăceau femeile, aproape nimeni nu bănuia, spune Mercurio, cât de nevrotică era această obsesie. Iar ca să și-o ostoiască, președintele nu făcea niciun fel de nazuri, așa că iși poftea in așternut tinere stagiare (ale căror fantome, reintrupate, nu au incetat să bântuie prin Casa Albă, vezi Monica Lewinsky), ziariste, actrițe, prostituate și… lista profesională ar putea continua. Marea grijă a bărbatului John Fitzgerald era ca acestea să rămână aventuri pasagere, one night stand-uri, care să nu marcheze imaginea glorioasă a omului Kennedy, aceea de soț indatoritor și de părinte tandru al propriilor copii, dar, mai presus de orice, de părinte al națiunii americane, pe care se simțea investit cu misiunea sacră de a o moderniza și a de a o aduce in fruntea concertului planetar. In ciuda asediului permanent al slăbiciunilor sale, președintele iese mereu cu fruntea cu sus, reușește să le depășească, public cu ințelepciune și să rămână atât in inima americanilor, cât și in aceea a lui Jackie, soția aparent perfectă, dar profund ambiguă in gesturile ei mai puțin cunoscute. Povestea pe care ne-a propune Jed Mercurio se străduiește să ne facă să uităm tot ce știam despre Kennedy, și să urmărim, cu ochi hipnotizați, episodul Marilyn Monroe (foto 1), prietenia deșucheată cu Frank Sinatra, relațiile cu J. Edgar Hoover, momentul Golful Porcilor, cel al crizei rachetelor, dar și dedesubturile anchetelor CIA, ca și culoarea rufelor murdare ale personalităților hollywoodiene ori escapadele unui “serial” crai modern. După fiecare moment de mare criză internă sau internațională prezentat in carte, Jed Mercurio inserează, cu ghilimele, câte unul dintre discursurile celebre ale președintelui, care ne amintesc simțul său politic, curajul și puterea sa de a sfida cabalele. Și care, toate, credibilizează un personaj a cărui parte de umbră ne apare absolut halucinantă. Crimă de lez-președinte? Poate doar un semn lipsit de ingăduință că și mai-marii acestei lumi sunt făcuți din oase, nervi, carne, sânge și… altele. Inchipuiți-vi-l pe JFK stând pe “tron” după ce a luat o supradoză de Lomotil ca să pună capăt unei constipații nărăvașe și meditând de fapt, in poziția “Gânditorului” lui Rodin, la felul cum să curme izbucnirea celui de-al Treilea Război Mondial. E doar una dintre imaginile rispite in cartea lui Mercurio.

*) Jed Mercurio, An American Adulterer, 354 p., Jonathan Cape